Menu
Tablet menu
George Bakopanos -  Sky Blue Hotel George Bakopanos - Sky Blue Hotel © bogdan stoica

Interviu cu George Bakopanos - expatul care conduce Sky Center, complexul de cinci stele al Ploiestiului

George Bakopanos este un nume cunoscut in comunitatea de business de top din Romania. Nascut si am fost crescut in Vancouver, Canada, din parinti greci, este in Romania din 2006. Are o experienta de-o viata in industria ospitalitatii, de la cafenele, restaurant, hoteluri, centre spa si wellness, sali de fitness. A condus cel mai luxos ansamblu rezidential din Romania si, de doua saptamani, conduce Sky Center, locatia care include marea investitie a anului trecut, Sky Blue Hotel, hotelul care a pus Ploiestiul pe harta hotelurilor de cinci stele din Romania.

Cum ati ajuns sa lucrati in industria ospitalitatii?

Am inceput la 15 ani, lucrand intr-un restaurant. Livram pizza si spalam vase. Apoi am urcat in ierarhie, am invatat…. Am fost ospatar, barman, bucatar, manager. In cinci ani, la 20 de ani, am cumparat restaurantul. Dupa un an i-am schimbat formatul, pe vremea aceea se purta un stil asa, funky, in Vancouver era la moda sa amesteci antichitati cu chestii modern, viu colorate. Acum n-ar mai fi atat de cool, un astfel de loc. A avut succes. Am vandut restaurantul, in cativa ani, pe o suma frumusica. Eram tanar, mi se parea prea solicitant, doream sa am timp pentru mine. Asa ca am plecat in Indonezia, de unde aduceam in Canada produse facute manual, mobila, decoratiuni, am ajuns sa-mi lansez o linie de oglinzi… Aveam o cafenea, unde vindeam toate astea, era un loc in care orice era de vanzare, nu doar cafeaua, ci si mesele, scaunele decoratiunile, doar esspresorul si frigiderele nu se vindeau. Faceam sandwich-uri in fata clientilor, ajunsesem un loc foarte cool, lumea venea sa manance, sa bea ceva, dar si sa faca cumparaturi pentru casa, pentru aniversari, Craciun etc. A mers foarte bine cafeneaua, pana cand mi s-a facut o oferta foarte buna: cea de food&beverage manager la un club de tenis, care functiona chiar langa un club de yachting… Ce sa zic? A fost o oferta pe care n-am putut s-o refuz. Am lucrat acolo mai mult de un an, acolo am avut primul meu contact cu clientii pe care voi ii numiti VIP, si care, la clubul acela plateau 10.000 de dolari taxa de inscriere. A fost o experienta buna, din care am invatat multe, si chiar am vrut sa implementez aici, in Romania, la Stejarii Country Club, cateva din elementele functionale de acolo. 

Si atunci ati decis ca veti ramane in zona asta, a serviciilor pentru clienti VIP?

De fapt, nu. Aveam aproape 30 de ani, muncisem deja aproape 15 ani in industria ospitalitatii, chiar aveam nevoie de o pauza. Si desi Vancouver este orasul meu natal, un oras superb, avand ratingul de cel mai bun oras din lume pentru a trai, am vrut mai mult soare. Si-am venit in Europa. Grecia, mai exact, avand in vedere ca familia mea provine de acolo, eu vorbesc limba greaca de mic…. M-am angajat, evident, in acelasi domeniu. Am condus un resort hotelier, un restaurant de lux, pe malul marii. Nu era atat de solicitant ca in Canada, pentru ca Grecia e o destinatie sezoniera, munceam sase luni pe an. Tin minte ca faceam nunti foarte mari, de 500 de persoane inauntru si 300 afara la piscina… Si chiar daca nu m-am dat in vant dupa munca mea, a fost un job in care am invatat multe, erau foarte multi straini…. Tot atunci am cunoscut o romanca, si ea mi-a spus “hai in Romania”. Am zis “bine”, si-am venit. Culmea, am locuit chiar in Ploiesti, pentru ca ea era de aici. Am gasit rapid de munca, am fost managerul unui hotel din Baneasa, si incet-incet mi-am facut contacte aici.

Cum adica “mi-am gasit rapid de munca”? Cum iti cauti un job, cand ai un asemenea CV si o asemenea experienta? Iti anunti prezenta si astepti oferte?

Cam asa ceva. Am lucrat pentru Elmec, eram managerul unui club exclusivist al acestei companii. Apoi am lucrat pentru Technogym, timp de cinci ani, importam echipamente de fitness, dar si produse Reebok sau Powerbar, am facut o groaza de consultanta si design pentru cele mai multe din marile sali de fitness din Romania. Am lucrat si pentru Snack Attack, apoi a urmat experienta Stejarii, dupa care am lucrat ca freelancer, in consultanta. Acum sunt aici, la recomandarea unor prieteni care stiau cate ceva despre mine.

Dupa Canada si Grecia, acum conduceti o afacere de turism in Romania. Cum stam, din perspective dumneavoastra? Care sunt punctele noastre slabe si punctele tari in fata unui turist strain?

Din pacate, Romania are extrem de multe de aratat, si n-o face nimeni asa cum trebuie. Aveti o droaie de locuri care pot fi numite “turistice”, dar nimeni nu face nimic, lasam sa creasca iarba, in loc sa apara o ghereta de unde sa cumperi bilete, sa vezi ceva anume sa poti sa bei, sa mananci, sa te cazezi si sa asculti povestea locului. E in cea mai mai mare partea treaba statului sa potenteze aceste locuri, dupa care, sigur, investitiile private vor aduce turistii straini. In alte tari, ca Italia sau Grecia, platesti bilet si sa vezi o simpla piatra, despre care afli ca are doua mii de ani si este adusa de X. Am calatorit masiv in Romania, cu prieteni, fara GPS, fara nimic, doar asa, sa o cunosc, si e o tara incredibila. Am un amic, care locuieste in Hateg, si acolo ma pot duce intr-un loc plin de fosile de milioane de ani; nu e nimeni sa taie un bilet de acces, nu e nimeni care sa organizeze un tur, sa ofere si servicii turistice. E mare pacat.

Cum vi s-a parut Sky Blue Hotel? Prima impresie…

E un loc senzational. E printre putinele hoteluri de cinci stele amplasate in afara orasului, iar asta este un atu, te poti bucura si de aer curat, scapi de nebunia marilor orase, iar complexul, asa cum este el acum, are un potential fantastic. 

Ce planuri de viitor aveti pentru Sky Center?

Prevad un viitor stralucit acestui loc, care acum exceleaza in turismul de luni-vineri. Acum lucram la o strategie care sa asigure aceeasi afluenta de turisti si in weekend. E o locatie fantastica, va spun sincer ca nu exista multe hoteluri de cinci stele in Romania care sa ofere si piscina, si fitness, si bowling, si billiard, si sala de evenimente. Toate aceste falicitati nu le gasesti intr-un singur loc, la cinci stele, si e un avantaj imens ca le avem aici; oamenii de afaceri, chiar daca isi permit cele mai rafinate distractii, prefera uneori un billiard sau un bowling. Sky Blue Hotel este insa foarte bun si in competitia directa cu hotelurile de cinci stele, pe dotarile standard. Camerele, de exemplu, sunt foarte mari. Restaurantul de aici este la un nivel care rivalizeaza cu marile restaurante din Bucuresti. Nu avem multe camere, si din perspectiva asta concuram si cu boutique-hotelurile de lux, pe care le surclasam datorita dotarilor amintite anterior. Avem un spa excelent, o sala de fitness ultramoderna, deschidem in curand si clubul lounge. 

Ce fel de public vizati? Ploiestenii? Bucurestenii? Straini?

Ploiestenii, fie ei localnici sau straini, da. Stiu cata industrie e aci, cate multinationale si-au trimis aici managerii, Ploiestiul are foarte multi expati. Vin deja la Sky Blue Hotel multi oameni de afaceri din Bucuresti, vin straini, vin oameni din mediul decizional, dar, evident, ne dorim mai multi. Avem o strategie pentru acest public, vom organiza aici evenimente dedicate lor. Sunt mandru sa va spun ca o idee de networking de-a mea, numita “Who Am I”, inca se mai organizeaza la Stejarii Country Club. Sunt intalniri intre cateva persoane, pe care le alegem noi, si fiecare dintre ei se prezinta celorlalti. Se nasc multe afaceri bune din asemenea intalniri, la un vin, la un trabuc….

Dupa 30 de ani de munca, va permiteti desigur sa stati acasa ani in sir, asa ca va intreb de ce ati acceptat jobul la Sky Blue Hotel? Au fost banii? Provocarea? 

Provocarea. Sigur, si pachetul financiar a fost ok, dar provocarea a contat mai mult. Intotodeauna a contat provocarea pentru mine. Sunt de doua saptamani aici, am inceput déjà sa punem in actiune un plan, hotelul are deja un public, si sunt extrem de increzator ca cifrele vor arata foarte bine in viitor. Acum discutam foarte mult cu agentiile de turism, dar si cu bloggerii din domeniu, pentru ca ne intereseaza reputatia. Vrem de asemenea sa creem noi circuite turistice cu atractiile locale, avand startul aici. Prahova are un potential turistic imens, iar noi suntem in cel mai bun loc posibil. 

Cum vi se pare Ploiestiul? 

Am amintiri destul de sumare cu Ploiestiul. Cand locuiam aici, se lucra la soseaua de centura si la autostrada, iar cand s-a terminat cu aceste santiere, s-a lucrat la DN1. Asa ca aproape tot timpul am facut naveta mai mult de ora la fiecare dus-intors De iesit, am iesit mai mult in zona montana, la Sinaia… Din oras, imi placea foarte mult Bulevardul Castanilor, cu toti copacii si cu bancile…

Ce veti face dupa Sky Blue? 

Imi propusesem sa ma retrag la 45 de ani, sa ma ocup de o afacere proprie in turism, in Grecia. Acolo businessul acesta este sezonier, nu e solicitant sa muncesti cateva luni pe an. Dar am implinit 45 chiar zilele astea si nu sunt pregatit sa plec. Poate la 50 de ani o sa aleg Grecia. Iar pentru batranete, ma voi intoarce in Canada. Vancouver ramane orasul meu preferat, iar serviciile publice si medicale sunt perfecte.

Spuneti-mi cate ceva despre branduriIe preferate. Telefon? Masina? Ceas? Parfum?

Am fost fan Blackberry, pe care puteam sa scriu fara probleme si in timp ce conduceam, fara sa privesc ecranul. Acum am un iPhone, care mi-a blocat aceasta abilitate, dar ofera alta experienta, acum citesc si raspund la jumatate dintre emailurile mele  de pe telefon. Am trei ceasuri sport Polar, si acum sunt compatibile cu iPhone 6, imi pot citi mesajele pe ceas. Pentru business, am un Breitling. Parfum?Preferatul meu este Aqua de Gio, de la Armani, dar zi de zi folosesc un parfum de Jean Paul Gautier. Masini? Am condus mult timp un Subaru, e o masina buna dar care nu-mi spune nimic. Imi iubesc masina pe care o conduce acum, este un Peugeot RCZ, sunt foar cateva in Romania. Masina visurilor mele ramane insa Jaguarul. Imi place vechiul e-Type, cu capota aceea uriasa…

Interviul s-a incheiat, dar va propun un experiment. Sunt un strain, client potential, dar mai am doua minute pana ies pe usa. Cum ma convingeti sa vin la Sly Blue Hotel cand revin in Romania. Ce-mi spuneti?

Nu am nevoie de doua minute. O sa-ti spun ca acum exista in Romania un hotel de cinci stele la doi pasi de Bucuresti, amplasat intr-o zona cu aer curat, cu o piscina si un spa incredibile, cu teren de tenis si cu un loc de joaca unde copii pot alerga, cu servicii perfecte si un restaurant de top. 

Acest articol este proprietatea www.myploiesti.ro şi este protejat de Legea drepturilor de autor. Este interzisă reproducerea informaţiilor si elementelor grafice, în publicaţii tipărite si online, fără un acord scris în acest sens. Detalii la [email protected]

Articole înrudite

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

înapoi la partea de sus

BEST OF

Style I Style II Style III