Ploiestiul Secret - Florica Ioan, urmasa artistica a lui Brancusi

sculptorita Florica Ioan sculptorita Florica Ioan

Ploiestiul a dat Romaniei si lumii nu doar petrol si texte amuzante semnate de Caragiale. O intreaga pleiada de nume au lasat urme adanci in cultura romaneasca, chiar daca recunoasterea publica nu le-a fost acordata. Printre ei se numara si sculptorita Florica Ioan. Artista i-a atras atentia criticului Eugen Schileru, inca de la prima sa expozitie, "Simeza" (1963), prin "modernismul temperat, de nuanta clasicizanta". "Familiarizată cu toate materialele destinate sculpturii (lut, lemn, bronz), Florica Ioan realizează lucrări de factură realistă, preocupată fiind îndeosebi de reprezentarea figurii umane, a portretului, şi mai ales a portretului de copil. Artei sale, inspirate din real, nu-i lipseşte însă un anume lirism, o poetică subtil evocatoare". Florica Ioan apare in "Dicţionarul artiştilor români contemporani", Editura Meridiane, Bucureşti, 1976, scris de Octavian Barbosa, si in "Sculptura în România", Editura Medro, Bucureşti, 2005, de Mircea Deac.

Florica Ioan s-a nascut la Ploiesti, in 1923 si a murit in Bucuresti, in anul 2008. A absolvt Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, avandu-i profesori pe Cornel Medrea şi Nicolae Dărăscu. A fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A avut mai multe expozitii personale: in 1964 - Galeria Simeza, Bucureşti; in 1970 - Galeria Simeza, Bucureşti; in 2005 - Ritmuri şi respiraţii, Galeria Dialog, Bucureşti si a participat la numeroase expoziții de grup. Din 1952 participă la majoritatea saloanelor municipale şi republicane, precum şi la expoziţiile de grup ale sculptorilor; 1958 - Rusia; 1960 - Germania; - Budapesta, Ungaria; 1961 - Moscova, Rusia; 1963 - Ungaria şi Cehoslovacia, 1968 - Paris, Franța; 1970 - Torino, Italia; - Varşovia, Polonia. De la debut, pe parcursul celor 50 de ani dedicati creatiei artistice, din multimea lucrarilor realizate, artista a alcatuit, in propriul atelier, un muzeu personal cu  77 de sculpturi in marmura, piatra si bronz, precum si o serie de desene, realizate in penita sau laviu. De numele Floricai Ioan se numara sim cateva lucrări monumentale: 1956 - George Enescu (bust), Grădina Publică din Galaţi; - Odihna, Pitesti, Argeș; - Legenda, Băile Felix, Bihor; - Tabăra Magheru, Râureni, Vâlcea.

Unul din cei mai pregnanti critici romani de arte vizuale, Ruxandra Garofeanu, ii dedica un text elogios in catalogul expozitiei personalei "Insula de sculpturi", din 2005. Ruxandra Garofeanu a fost initiatoarea primei expozitii din cladirea recent construita a Primariei sectorului 2, spatiu numit ulterior Galeria Dialog. Galeria s-a deschis cu expozitia "Ritmuri si respiratii" (sculptura si desen) a Floricai Ioan. Natura reflexiva si parcimonioasa cu efectele de scurta durata, Florica Ioan si-a construit cu admirabila rabdare opera, poposind in aproape jumatate de veac numai de sase ori in spatiile de expunere. Inconjurata in atelierul propriu din Pangrati de stralucirea misterioasa a sculpturilor, a "insulei de sculpturi", cum spune in catalogul expozitiei Ruxandra Garofeanu, artista a stiut sa valorizeze formele iesite din "bisturiul" sau de artist, "vii si nevatamate", mesajul artistic constituindu-se intr-un act exterior de virtuozitate stilistica. Lucrarile sale arata intr-o cadenta logica vitalitatea unei opere redate timpului, dezgolite de umbra apasatoare a monumentalului incongruent. Corpul uman, pentru care Florica Ioan are o veneratie lesne de vazut, strapunge aerul in linii si forme cizelate, in stranii glisari si cu echilibrul proportiei. In fapt, obiectul veneratiei, corpul uman, ii da posibilitatea sa arate, sculptandu-l, statornicia acestei frumuseti. Datoria spirituala este de-a potoli insasi starea de gratie, ferind-o de pacatul artistic al sentimentalismului. Din oricare unghi ai privi, sculpturile Floricai Ioan au sete de miscare, glisand ca intr-un vis al materiei in propriile volume. Torsuri, dansuri, nuduri, maternitati, nu in vartejuri de exprimari sau detalii plastice accidentale, ci intr-o impacare admirabila cu spatiul in care au poposit. Bronzul, piatra, marmora in care este memorat corpul uman au fost cu atata rost folosite, incat ai senzatia ca aceasta truda artistica a vrut in primul rand eliberarea materialului de mutenia lui anonima. Stilizarea lucrarilor duce deseori cu gandul la Brancusi, ceea ce vine in sprijinul ideii de continuitate in sculptura noastra, dar Florica Ioan are totodata un subtil si coerent stil propriu, imbinand fascinatia vazutului cu tragismul frumusetii, de care nici un artist adevarat nu poate fi strain. In expozitie, sculpturile sunt insotite de desenele Floricai Ioan. La vernisaj au participat numeroase personalitati, artisti plastici, actori si critici de arta. Printre invitati s-au aflat pictorii Viorel Marginean, Constantin Blendea, criticul si istoricul de arta Mircea Deac, pictorul Vasile Parizescu, presedinte al Societatii Colectionarilor de Arta din Romania, sculptorii Ovidiu Maitec si Silvia Radu, actorii Carmen Stanescu, Ileana Stana Ionescu, Ion Dichiseanu, regizorul Geo Saizescu, artistul decorator Serbana Dragoescu, graficiana Anamaria Smighelschi s.m.a.

De foarte putine lucrari ale Floricai Ioan se mai stie. De exemplu, bustul lui George Enescu, realizat in 1956 de Florica Ioan, din piatră artificială, si amplasat in Gradina Publica din Galati, a suportat însă cu greu trecerea anilor şi intemperiilor. Si e pacat, pentru ca George Enescu era un prieten al Galaţiului, marele compozitor obişnuia să vină des pe la Galaţi şi, la concerte de binefacere, dar şi să cânte serile în Casa Mantu de pe Cuza 46, unde cânta la pian şi talentatul Menelas Mantu, preşedinte al Curţii de Apel Covurlui, fratele pictorului. Enescu cânta şi la orga construită în Germania, din casa Macri, de pe Domnească nr. 80, la recepţiile consulului onorific al Portugaliei, Cristopher Macri. Autoarea a mai avut la Galaţi şi sculptura în bronz „Pacea”, furată în 1996 de pe strada Navelor.

Monumentul „ Taberei Revoluţionare:, din Ramnicu-Valcea, este insa in stare buna. Amplasat pe locul unde şi-a instalat generalul Gheorghe Magheru tabăra revo­luţionară din 1848, obeliscul a fost dezvelit în anul 1973, în cadru unor manifestări a 125 de ani de la declanşarea revoluţiei paş­optiste. Ansamblul monumental este am­plasat pe un postament cu scări de marmură şi este format dintr-un obelisc înalt de circa 10 metri şi o masă rotundă cu un diametru de 112 cm şi înaltă de 40 cm. Lucrarea este opera sculptorului Florica Ioan şi este exe­cutată din calcar cristalin. Obeliscul în poliendru are o robustă verticalitate, ce pare să înfăţişeze ideea neatârnării. El se proiectează pe cer asemenea unei coloane a luptelor nesfârşite ale poporului pentru apărarea vetrei strămoşeşti şi menţinerea fiinţei naţionale. Pe faţă sunt sculptate unele simboluri: flacăra revoluţiei, un turn roman de apărare, o goarnă aşezată pe un document, un chenar înconjurat de lauri pe care este înscris anul revoluţiei, un pandur călare ţinând într-o mână „Proclamaţia de la Islaz”. Pe un hrisov se află înscris textul „Eu fraţilor sunt român şi ca român mă simpt ferice de a muri pentru ţara mea” - Gh. Magheru. Pe partea dreaptă a feţei obeliscului se află ca simboluri o flacără, câteva documente, două mâini ce ţin cu hotărâre steagul tricolor al revoluţiei, marşul triumfal a doi bărbaţi sub stindardul naţional.

 

Go to top
JSN Time 2 is designed by JoomlaShine.com | powered by JSN Sun Framework