Menu
Tablet menu

Copiii de clasa a 8-a au fost batjocoriti la examen. INCREDIBILA scrisoare a unei profesoare de limba romana

Ar trebui să schimbăm ceva, cât încă se mai poate. Aud mereu discursuri despre cât de bine și de mult învățam noi sau alții mai în vârstă decât noi pe vremea comunismului și despre cum nu învață generațiile actuale, care nu au moral și prințip… De fapt, generațiile actuale sunt mult mai inteligente decât noi și e vina noastră, părinți și profesori, că nu le oferim ce le trebuie. Priviți-vă copiii, să nu-mi spuneți că nu știu mult mai multe decât știați voi la vârsta lor…

Să mă întorc însă la proba de română de la examenul de luni. Sunt profund dezamăgită de subiecte și de barem. Mă gândesc de două zile la copiii mei care au muncit foarte mult anul acesta și la cât o să fie de dezamăgiți. La Gloria, Tudor, Lidia, Laura, Oana, Antonela, Cristina sau Andrei și la mulți alții, care, probabil, vor lua note sub așteptările lor și mai mici decât nivelul lor real. De ce? Din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc învățământul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune. Concluzia va fi, sunt sigură, că suntem mai proști decât cei din Occident și că profesorii sunt slab pregătiți, că nu știu să-i învețe, dar nu-mi spuneți că nu știți copii care, în orice parte a Europei s-ar fi dus, nu s-au înscris într-o clasă superioară celei din România. Avem, de fapt, probleme cu marea cantitate de informații, cu subfinanțarea învățământului, nu cu deșteptăciunea copiilor noștri. Eu cred că guvernanții noștri ne spun „proști” pentru că așa suntem mai ușor manipulabili.

Așadar, copiilor li s-a dat să-și spună părerea despre mesajul unui text liric, la prima vedere – Rânduri pentru Anul Nou, de Minulescu. Textul era mult peste nivelul de vârstă și capacitatea de înțelegere a unui copil de 14 ani, iar eu am în programă o singură oră pe an în care îi învăț să-și exprime opinia în legătură cu o temă oarecare. Cei care fac asemenea subiecte nu știu asta? Textul nu avea prea multe figuri de stil, ca să le poată comenta, lucru pe care copiii l-au învățat. Așadar, viața mea depinde de înțelegerea unui text al unui poet simbolist. De-aș fi avut un pastel, măcar o poezie de dragoste, ceva ce pot „vedea”, înțelege…

Apoi, li s-au dat sinonime… pentru „fiindcă”, copilul a scris „deoarece”, dar și „pentru că”. Numai că această expresie nu apărea în barem și multe profesoare nu au luat răspunsul în considerare, „pentru că e locuțiune”. Baremul ar trebui să epuizeze toate variantele de răspuns, nu să lase profesorul să aleagă. Eu le-am dat punctele, alții nu. La fel, pentru „cer”: în barem apăreau „solicit”, „pretind”, dar, judecând contextual – „Ai auzit ce-ți cer?” –, copilul a scris „vreau”, „te rog”, cum mi se pare și firesc. În fond, nu soliciți de la Anul Nou să fie neprihănit… A rămas, din nou, ca profesorul să aleagă. Eu am dat punctele, alții nu.

Următorul exercițiu le cerea să prezinte rolul virgulei, iar explicația era că apărea „o construcție în cazul vocativ”. Dar mulți copii au scris „construcție incidentă”. N-au luat cele 6 puncte, deși, conform Gramaticii Academiei, pe care cei care fac subiectele n-o consultă, construcția incidentă cuprinde vocative! Se scrie asta, negru pe alb, la pagina 741, vol. 2.

Al treilea item se referea la măsura versurilor. Dacă n-ai numărat corect silabele o dată în viața ta, ai pierdut 6 puncte, mai mult decât valorează singurul exercițiu de morfologie, pe care o studiem 8 ani, în sute de ore…

Și, dacă tot veni vorba, dacă n-ai scris un adjectiv propriu-zis, nu iei nimic, pentru că nu știi să le diferențiezi pe acestea de cele provenite din participiu. Dar, în aceeași Gramatică mi se spune, la pagina 141, vol. 1, că adjectivele propriu-zise includ și participiile și gerunziile adjectivizate. Ce facem!? Mie mi se pare important ca un copil știe să recunoască adjectivul, prepoziția, dar eu nu pot să-i dau nimic, nici măcar amărâtul ăla de punct, dacă n-a scris „prepoziție simplă”!

La subiectul al doilea apare un text nonliterar scris de Corina Zorzor. I-or fi cerut acordul ca să-i folosească textul? Cerințele nu privesc înțelegerea textului, așa cum ne lăudăm că o facem, având ca model testele PISA, ci, poate, atenția. Foarte mulți copii n-au formulat enunțuri corecte, pentru că au fost induși în eroare de întrebare. Ei, ne mai încurcăm cu chestii de-astea…

La al cincilea item erau două subordonate care puteau fi interpretate diferit. Prima, temporală sau condițională, dar și ultima, indirectă sau de scop. Îmi amintesc scandalul de acum doi ani, când propoziția a fost clar subiectivă, dar s-a corectat, până la urmă, în două feluri. De ce nu și acum? Merge, la fel de bine, „îl încurajează pe cititor la…” ca și „îl încurajează pentru a înțelege”.

Tema compunerii libere a fost nemaipomenită. Cât or fi stat să se gândească la asta? Copilul să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire cu un scriitor contemporan! Cei mai mulți copii n-au scris cele 10-15 rânduri necesare. S-au întâlnit cu scriitorul contemporan fără nume, celebru, Dan Puric, idolul mamei, Andrei Pleșu/Pleșa, Mircea Dinescul cu fular alb, Andreea Esca, Mircea Cărtărescu, Nichita Stănescu – o ea!! –, dar și cu Mihai Eminescu, Creangă, și i-au pus întrebări și au fost emoționați. Ce-ar fi putut spune mai mult? Am găsit o singură lucrare în care apărea un șoricel la prezentarea cărții marelui scriitor, sedus de mirosul de cașcaval al unei cărți culinare. Vina nu e a lor că nu știu niciun nume de scriitor – unii mai știu –, pentru că cei care apar frecvent la televizor nu sunt scriitorii, oamenii de cultură etc., ci oameni de un cu totul alt gen.

E, așadar, vina noastră, a celor mari, că tolerăm un astfel de sistem și suntem parte a lui, și eu îmi cer iertare față de Cristi, Alberto și toți ceilalți copii „ai mei” că nu i-am învățat altceva, nu știu nici eu ce, care să le fi adus o notă mai mare la un examen atât de important pentru ei. Îmi cer iertare în fața inteligenței lor, a zâmbetului lor, a ochilor înlăcrimați cu care vor privi notele. O să-i privim și pe aceștia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proști, ci buni de muncă. Vor fi și doctori, și ingineri…

Și astea n-ar fi decât câteva probleme legate de acest examen. Sper că nu v-am plictisit. Nu-mi spuneți că nu vă interesează, pentru că și copiii voștri o să crească.

Carmen Stoica, profesoară la Școala 99, București

SHARE DACA ESTI DE ACORD! 

Acest articol este proprietatea www.myploiesti.ro şi este protejat de Legea drepturilor de autor. Este interzisă reproducerea informaţiilor si elementelor grafice, în publicaţii tipărite si online, fără un acord scris în acest sens. Detalii la [email protected]

Articole înrudite

32 comentarii

  • Mihaela

    Cei care spun ca era datoria profesorului sa le spuna cine sunt scriitori contemporani, au dreptate. Dar tot ei sunt cei care nu au habar ca orele de romana sunt insuficiente pentru toata materia care trebuie predata. Sunt sigura ca doamna profesoara (sau doamna profesor, cum preferati, pentru ca am observat ca va place sa despicati firu-n patru-dumneavostra, cei care comentati doar pentru a spune ceva in contradictoriu-) le-a spus copiilor numele catorva autori contemporani. Sa fim seriosi, multe dintre cerintele prezente in acest subiect de examen au fost PENIBILE. Autoarea acestei scrisori a scris exact adevarul. Intotdeauna un copil se va chinui sa gaseasca raspunsul corect, sa faca o compunere cat mai buna (vorbesc despre copiii care intr-adevar invata sau care sunt inzestrati de la natura cu talent) pentru a arata ca merita o nota mare sau foarte mare. Dar cand vede un subiect ca acesta, acel elev este demoralizat instant. Poezia aceea poate fi comentata de un elev de liceu sau de un elev de clasa a 8-a care are o inclinatie catre literatura, in special. Normal ca ceilalti copii au cautat disperati figuri de stil (metafore, ca de...cu alea umpli randuri, personificari-pacat ca era mai greu (pentru clasa a 8-a) sa gasesti o legatura intre Anul Nou si dorintele eului liric si tot asa.....) si au incercat sa scrie ceea ce au inteles ei prin lecturarea acelui text. Daca ceea ce au inteles ei nu era corect, normal ca nu primesc niciun punct. Da, dar problema nu este la copii, ci la poezie. Mesajul era greu de inteles. Asa ca va rog, nu mai comentati degeaba si nu mai incercati sa va sustineti argumentele potrivit carora aceste subiecte au facut, intr-adevar, o diferentiere intre elevii buni si cei mai putin buni. In anii de scoala generala se studiaza un anumit tip de poezie si de abia la liceu capeti anumite cunostinte care iti pot servi la comentarea unei astfel de poezii. SUBIECTELE DE ANUL ACESTA DE LA "EVALUAREA NATIONALA" AU FOST EXAGERATE!
    O "diferentiere" se putea face si cu un alt tip de poezie si cu alte tipuri de cerinte. Aceasta nu va fi o diferentiere, va fi o demoralizare completa pentru cei care se asteptau la niste subiecte normale => note mari. Eu sunt de parere ca orice copil, care a avut in scoala generala media peste 9,60/70 are dreptul sa aleaga un liceu care sa-l dezvolte si mai mult ( cu liceele este o alta poveste), dar daca are un astfel de subiect la examenul din clasa a 8-a spre a 9-a.....Si acum veti spune: pai daca are medie mare in scoala generala, medie pentru care a muncit, a invatat, a citit, poate sa ia si note mari la evaluare, idiferent de subiecte. Gresit. Repet ceea ce am spus: nu poti comenta acea poezie astfel incat sa iei nota maxima, clasa a 8-a fiind, decat daca te atrage in mod deosebit literatura. Mai bine dati-i poezie aceasta unui elev de liceu si veti vedea ca si el va sta putin pe ganduri pana sa puna pixul pe hartie.
    Cu (multa) indignare, sentiment produs comentariile de doi bani pe care le-am citit si de subiectele de la aceasta evaluare,
    O olimpica la limba si literatura romana, clasa a XII-a

    postat de Mihaela Link la comentariu
  • Marian

    Cine își cere iertare de la elevii pregătiți de profesoara Carmen Stoica?

    Nu suntem străini de sistemul românesc de învățământ, facem parte din el și îl criticăm atunci când este cazul (și nu putem spune că nu ar fi destule de criticat), dar nu putem să nu reacționăm atunci când constatăm că emit judecăți de valoare – preluate apoi de publicațiile naționale – oameni care demonstrează nu numai că nu își îndeplinesc rolul în fața elevilor, dar că fac și grave confuzii. Este și cazul doamnei profesoare Carmen Stoica, de la Școala Gimnazială nr.99 din București, celebră peste noapte cu o reacție la adresa subiectelor de la proba de limba și literatura română din cadrul Evaluării Naționale a elevilor de clasa a VIII-a.
    Distinsa doamnă își manifestat dezamăgirea față de subiecte și barem, gândindu-se la elevii pregătiți de domnia-sa: Sunt profund dezamăgită de subiecte și de barem. Mă gândesc de două zile la copiii mei care au muncit foarte mult anul acesta și la cât o să fie de dezamăgiți. La Gloria, Tudor, Lidia, Laura, Oana, Antonela, Cristina sau Andrei și la mulți alții, care, probabil, vor lua note sub așteptările lor și mai mici decât nivelul lor real. De ce? Din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc învățământul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune, apoi încearcă să demonteze subiectul și baremul cu pricina.
    Am citit motivele care au generat dezamăgirea domniei sale și am înțeles că, de fapt, adevărul este altul. Și este unul trist.
    Motivul 1: Textul era mult peste nivelul de vârstă și capacitatea de înțelegere a unui copil de 14 ani, iar eu am în programă o singură oră pe an în care îi învăț să-și exprime opinia în legătură cu o temă oarecare. Cei care fac asemenea subiecte nu știu asta? Textul nu avea prea multe figuri de stil, ca să le poată comenta, lucru pe care copiii l-au învățat. Așadar, viața mea depinde de înțelegerea unui text al unui poet simbolist. De-aș fi avut un pastel, măcar o poezie de dragoste, ceva ce pot „vedea”, înțelege…
    Probabil că ceea ce i s-ar putea reproșa textului suport la care face referire doamna profesoară este decupajul. În rest, tot ceea ce afirmă dumneaei demonstrează fie reaua intenție, fie necunoașterea programei școlare. Orice profesor de limba și literatura română știe că programa școlară nu face precizări referitoare la numărul de ore alocate dezvoltării unei competențe, apoi o competență nu se dezvoltă într-o oră. Este foarte grav dacă doamna profesoară nu a înțeles încă faptul că susținerea unei opinii, fie ea și despre semnificația mesajului unei poezii, nu presupune comentarea figurilor de stil, ci construirea unor argumente care să demonstreze valabilitatea acestei opinii. Cât de greu poate să fie la 15 ani să sesizezi mesajul fragmentului dat, acela că omul așteaptă cu bucurie și cu speranță sosirea unui nou an etc.? Patetismele la care se apelează (Așadar, viața mea depinde de înțelegerea unui text al unui poet simbolist. De-aș fi avut un pastel, măcar o poezie de dragoste, ceva ce pot „vedea”, înțelege…) sunt jalnice. (Doamna profesoară uită de nivelul textelor din manuale – Lucian Blaga, Nichita Stănescu, sau de cel din auxiliarele școlare, mai bune sau mai proaste, pe care sunt sigură că le-a folosit.)
    Motivul 2: Apoi, li s-au dat sinonime… pentru „fiindcă”, copilul a scris „deoarece”, dar și „pentru că”. Numai că această expresie nu apărea în barem și multe profesoare nu au luat răspunsul în considerare, „pentru că e locuțiune”. Baremul ar trebui să epuizeze toate variantele de răspuns, nu să lase profesorul să aleagă. Eu le-am dat punctele, alții nu. La fel, pentru „cer”: în barem apăreau „solicit”, „pretind”, dar, judecând contextual – „Ai auzit ce-ți cer?” –, copilul a scris „vreau”, „te rog”, cum mi se pare și firesc. În fond, nu soliciți de la Anul Nou să fie neprihănit… A rămas, din nou, ca profesorul să aleagă. Eu am dat punctele, alții nu.
    Este grav că doamna profesoară nu a aplicat baremul. Ne mirăm că nu a reacționat nimeni la gravitatea faptelor dumneaei, fiindcă neaplicarea baremului i-a dezavantajat pe elevii care au răspuns corect. În evaluarea la examene/concursuri etc. nu punctăm după cum vrem noi, ci conform baremului. Cum adică „eu le-am dat punctele, alții nu”? Ne mirăm atunci de ce opinia publică asociază evaluarea la limba și literatura română cu subiectivitatea?
    Doamna profesoară are dreptate, „pentru că” este echivalent ca sens cu „fiindcă”, dar fiind locuțiune nu este un sinonim lexical, ci lexico-frazeologic.
    Motivul 3: Următorul exercițiu le cerea să prezinte rolul virgulei, iar explicația era că apărea „o construcție în cazul vocativ”. Dar mulți copii au scris „construcție incidentă”. N-au luat cele 6 puncte, deși, conform Gramaticii Academiei, pe care cei care fac subiectele n-o consultă, construcția incidentă cuprinde vocative! Se scrie asta, negru pe alb, la pagina 741, vol. 2. Al treilea item se referea la măsura versurilor. Dacă n-ai numărat corect silabele o dată în viața ta, ai pierdut 6 puncte, mai mult decât valorează singurul exercițiu de morfologie, pe care o studiem 8 ani, în sute de ore…
    a. În Gramatica Limbii Române (Gramatica Academiei) aflată în uz (ediția 1966), volumul II, paginile 425-426 se face referire la așa-zisele „cuvinte de umplutură” care pot fi substantive în vocativ DOAR DACĂ și-au pierdut sensul inițial și pot fi adresate oricui (de exemplu: soro – „Dormi, soro?”, domnule – „Ei! domnule, câte d-astea n-am citit eu…”). În Gramatica Limbii Române (Gramatica Academiei) din 2005, la pagina la care face referire doamna profesoară se detaliază vocativele care intră în categoria construcțiilor incidente alocutive, fără a fi foarte clar dacă structura cu pricina s-ar regăsi în această situație.
    b. Identificarea corectă a numărului de silabe este o competență ce ține de clasa a V-a și se formează pe baza deprinderilor cu care vin elevii din clasele primare. În fond, identificarea măsurii versurilor nu ar fi trebuit să pună probleme la finalul clasei a VIII-a. Nu cred că doamna profesoară nu i-a învățat pe Gloria, pe Tudor, pe Lidia, pe Laura, pe Oana, pe Antonela, pe Cristina sau pe Andrei să numere silabele. Sau…?
    Motivul 4: Și, dacă tot veni vorba, dacă n-ai scris un adjectiv propriu-zis, nu iei nimic, pentru că nu știi să le diferențiezi pe acestea de cele provenite din participiu. Dar, în aceeași Gramatică mi se spune, la pagina 141, vol. 1, că adjectivele propriu-zise includ și participiile și gerunziile adjectivizate. Ce facem!? Mie mi se pare important ca un copil știe să recunoască adjectivul, prepoziția, dar eu nu pot să-i dau nimic, nici măcar amărâtul ăla de punct, dacă n-a scris „prepoziție simplă”!
    Pagina la care face referire doamna profesoară este din GAL (2005) – Gramatica Academiei în uz fiind cea din 1966 (conform programei școlare în vigoare), aceeași programă care prevede clar că elevii vor studia adjectivul propriu-zis şi adjectivul provenit din verb la participiu (clasa a V-a). Mai mult, gerunziile adjectivizate nu sunt incluse în programa școlară.
    Identificarea părților de vorbire (verb, substantiv, pronume, adjectiv etc.) și de propoziție (predicat, subiect, atribut, complement) se exersează în clasele II-IV. Plusvaloarea orelor de română din gimnaziu constă și în dezvoltarea competenței de identificare a particularitățile categoriilor morfologice. Este firesc să se puncteze în cazul unei astfel de evaluări capacitatea elevului de a sesiza calitatea de prepoziție simplă a unui cuvânt.
    Motivul 5: La al cincilea item erau două subordonate care puteau fi interpretate diferit. Prima, temporală sau condițională, dar și ultima, indirectă sau de scop. Îmi amintesc scandalul de acum doi ani, când propoziția a fost clar subiectivă, dar s-a corectat, până la urmă, în două feluri. De ce nu și acum? Merge, la fel de bine, „îl încurajează pe cititor la…” ca și „îl încurajează pentru a înțelege”.
    Dacă tot invocă Gramatica Academiei, doamna profesoară ar fi putut deschide (din curiozitate) volumul al II-lea la pagina 540, unde se precizează clar că în cazul circumstanțialei de scop „situația comunicării trebuie să conțină un participant care, prin voință, intenție și control, să proiecteze desfășurarea unui proces […]. Cu alte cuvinte, realizarea acestei funcții este impusă de una din următoarele particularități semantice ale construcției regentei: (a) să conțină un centru verbal care impune un subiect animat […]” Ține de logica gramaticală și semantică să înțelegi că scopuri își pot fixa oamenii, nu și „poveștile de viață”. Evident că ultima subordonată era completivă indirect.
    Motivul 6: Tema compunerii libere a fost nemaipomenită. Cât or fi stat să se gândească la asta? Copilul să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire cu un scriitor contemporan! Cei mai mulți copii n-au scris cele 10-15 rânduri necesare. S-au întâlnit cu scriitorul contemporan fără nume, celebru, Dan Puric, idolul mamei, Andrei Pleșu/Pleșa, Mircea Dinescul cu fular alb, Andreea Esca, Mircea Cărtărescu, Nichita Stănescu – o ea!! –, dar și cu Mihai Eminescu, Creangă, și i-au pus întrebări și au fost emoționați. Ce-ar fi putut spune mai mult? Am găsit o singură lucrare în care apărea un șoricel la prezentarea cărții marelui scriitor, sedus de mirosul de cașcaval al unei cărți culinare. Vina nu e a lor că nu știu niciun nume de scriitor – unii mai știu –, pentru că cei care apar frecvent la televizor nu sunt scriitorii, oamenii de cultură etc., ci oameni de un cu totul alt gen.
    Tocmai. „În timpul”. Elevii trebuiau să-și imagineze contextul (o întâlnire la care participă un scriitor – contemporan, firește, ar fi fost absurd altfel – al cărui nume nu trebuia precizat. Nu credem că era un exercițiu de imaginație dificil (elevii participă adesea la întâlniri cu persoane din afara școlii – de la candidatul la europarlamentare la reprezentantul unui ONG), iar itemul viza demonstrarea competenței de redactare a unei compuneri imaginative (conceptul apare în programa pentru clasa a V-a), a unei scurte narațiuni în care să fie prezentată o întâmplare petrecută „în timpul” întâlnirii respective (nu trebuia ca la acea întâmplare să participe scriitorul contemporan). E clar că doamna profesoară nu a înțeles cerința. Argumentul (adus de alte voci) că elevii nu participă la astfel de evenimente nu este viabil. Așa puteam spune că nu toți elevii merg în excursii, nu toți elevii au fost la mare, nu toți elevii au fost la librărie, nu toți elevii au văzut un muzeu, nu toți elevii au bunici (la țară sau în altă parte), nu toți elevii au părinți în viață etc. Dar elevii pot face exerciții de imaginație, nu?
    Analizând subiectul în discuție putem spune că nu a fost un subiect dificil. A fost de nivel mediu, așa cum era firesc. Problema este alta: noi, profesorii, ne raportăm la subiecte gândindu-ne la ce am făcut la clasă cu elevii noștri. Apoi, ca să ne mascăm derapajele, aruncăm vina pe subiecte. Și le inducem și părinților acest lucru, ceea ce este regretabil.
    ***
    Da, doamna profesoară, trebuie să vă cereți iertare față de Cristi, Alberto și față de toți ceilalți copii pe care i-ați învățat altceva decât ce trebuia, pentru faptul că nu ați respectat programa, pentru că le-ați creat iluzia că sunt pregătiți pentru această evaluare. Nu sunteți singura, fiți liniștită. Aveți dreptate, sistemul de învățământ românesc nu e printre cele mai bune, structura subiectului de la Evaluarea Națională a elevilor de clasa a VIII-a nu e dintre cele mai fericite, dar mai este o cauză a eșecului elevilor. Noi, profesorii. Noi, cei care predăm după ureche, noi cei care evaluăm după ureche. De la evaluarea noastră ar trebui să înceapă reforma.

    postat de Marian Link la comentariu
  • Alexandru

    În fiecare an se găsesc elevi care nu au făcut tocmai bine la examen, sau cel puțin nu cât se așteptau ei. Dar acest lucru e firesc. Dacă toată lumea ar lua 9 și 10, nu ar mai fi un examen adevărat. Dar în fiecare an se găsesc profesori care sa pună paie pe foc și sa isi susțină elevii slab pregătiți în nebuneasca lor cerere de "îndreptățire". Un examen trebuie tratat ca atare. Nu este benefic pentru elevii nepregătiți sa li se spună ca de fapt ar fi fost neindreptatiti, pentru ca astfel se vor obișnui cu ideea eronata ca pot obține tot timpul ce și cum vor, fără a depune efortul necesar. Dat fiind gradul scăzut de dificultate al examenului, în multe cazuri chiar mai ușor decât tezele semestriale cu care elevii se obișnuiseră, nu ar trebui sa apară astfel de scandaluri. Dar, cum profesorii sunt de multe ori frustrați, pe de-o parte datorita salariilor mici, pe de alta parte datorita elevilor grei de cap, găsesc o alinare prin aceasta "refulare", rebeliunea fata de sistem, fata de norme, negarea realității. Nu este benefic! Scandalul nu rezolva nimic! Sistemul este foarte bun, oamenii sunt problema. Am intrat în Uniunea Europeană, și toată lumea se astepta ca va începe sa ploua cu chiftele. Nu e asa! Niciun stat modern, din occident, nu a ajuns în stadiul de azi fără munca, fără eforturi. Nici noi nu vom putea face asa ceva, ca nu suntem mai presus. Oamenii trebuie sa înțeleagă ca fără sa depună eforturi, fără sa muncească, nu se vor îmbunătății niciodată condițiile de trai. Va fi nevoie de ani de munca "patriotica" pentru ca, abia generațiile viitoare, sa se bucure de condiții superioare de munca, salarii îndestulătoare șamd. Romanului ii lipsesc calități de baza: dedicarea, perseverenta, seriozitatea, atât elevilor, cât și profesorilor și tuturor celorlalte categorii sociale. Acestea sunt calitățile care au adus occidentul acolo unde se afla astazi, iar lipsa lor ne-a adus pe noi aici. Romanul nu s-ar dedica muncii sale decât dacă știe de înainte ca va fi pe deplin recompensat. Și asta nu este un lucru bun! Orice om ar trebui sa muncească mai întâi pentru sinele spiritual, pentru ca munca, "brățară de aur", deschide sufletul și mintea și ne ajuta sa înțelegem ce și de ce se întâmplă în jurul nostru, apoi pentru bunăstarea celor din jur, fata de care suntem datori, în calitate de cetățeni , și abia în al treilea rand pentru bunăstarea financiara. Acesta este tristul adevăr. Numai dedicându-ne muncii vom reuși, și numai împreună. Și asta trebuie sa înțeleagă și generațiile noi, din acest examen, aparent banal:importanta muncii și inutilitatea vaicaritului. O zi bună!

    postat de Alexandru Link la comentariu
  • Ana

    Doamna profesoara,

    Dumneavoastra uitati ca pregatiti elevi pentru viata, nu pentru examene. Examenele au rolul lor, sunt o etapa in viata oricarui copil si a oricarei persoane. Ne putem referi aici la orice tip de examen: de permis auto, de admitere la facultate, de licenta.
    Prin ceea ce ati scris dumneavoastra, nu faceti decat sa puneti gaz pe foc in directia gresita. Nu-i invatati de cei de 14 ani ca e in regula sa nu ne supunem unui sistem, oricum ar fi. Nu ii corupeti intru nerespectarea unui set de norme si valori. Ne uitam la tari din vestul Europei si tanjim dupa sistemele lor, dar uitam cum au ajuns acolo.
    Un examen e o proba prin care demonstrezi ca nu ai mers la scoala 8, 12 sau 16 ani degeaba.
    Si in urma cu 10-15 ani se dadeau examene la fel. cu barem strict, poate uneori chiar gresit. Cu subiecte pe care le consideram inutile, irelevante.
    Un examen e un examen. PUNCT.
    Nu se negociaza si nu ne targuim ca la piata. Stii, bine, nu stii, "mai stai o tura".

    postat de Ana Link la comentariu
  • Maria

    "La al cincilea item erau două subordonate care puteau fi interpretate diferit..." ce este "item"? adica stiu, dar este corect sa-l intalnim in aceasta scrisoare? imi cer scuze daca intre timp a fost introdus in DEX.

    postat de Maria Link la comentariu
  • Emi

    Pentru cei care nu stiu in Romania exista o programa ce trebuie respectata. Iar d-na profesoara si-a facut datoria predand elevilor ceea ce li se cere. Haideti sa nu dam cu pietre in oamenii care spun lucrurilor pe nume ci sa le apreciem curajul. Si in plus este cunoscut faptul ca profesorii nu pot schimba nimic in sistem deoarece cei din minister nu ii consulta niciodata atunci cand iau decizii iar de cele mai multe ori cei ce iau deciziile sunt oameni care nu au predat niciodata la clasa.

    postat de Emi Link la comentariu
  • Iancu Vasile

    Nu sunt cadru didactic dar ma bucur atunci cand cineva incearca macar sa atraga atentia asupra unor asemenea lucruri care nu se intampla pentru prima data la noi.Va multumesc in numele celor care vad,gandesc la fel ca dumneavoastra dar nu au curaj nici sa spuna d'apoi sa mai scrie! Sarut mana!

    postat de Iancu Vasile Link la comentariu
  • Ady B.

    DUMNEAVOASTRA ca nu le-ati spus care sunt aceeia. Nu lasati copiii sa se ia dupa televizor ca se dobitocesc. In schimb spuneti-le la ora de limba romana ce inseamna contemporan, iar cand ajungeti sa le predati un scriitor spuneti-le ca acesta este un scriitor contemporan cu noi. Nici pentru asta nu aveati timp la ora?
    Va tot plangeti ca unii copii nu au inteles cerinta, iar alte cerinte erau confuze.... Oare nu e tot rolul dumneavoastra ca dascal sa ii faceti sa gandeasca rational si sa nu le fie frica sa puna intrebari atunci cand nu inteleg ceva? Dar e mai simplu sa dictam comentarii scrie acu' 100 de ani, in loc sa ii invatam cum se fac ele si ce anume trebuie sa caute intr-un text si sa scoata in evidenta. Asa ca nu va mai cereti iertare ca nu i-ati invatat "altceva" cand dumneavoastra se pare ca ati predat ca un robot si nu i-ati ajutat pe copii sa inteleaga in loc sa memoreze.
    Degeaba e omul inteligent, ca daca e obisnuit sa raspunda doar la stimuli.... nu o sa ajunga NICIODATA sa se intrebe ce si de ce. Si ei sunt la varsta la care incep sa isi formeze aceste deprinderi. Pentru lipsa asta ar trebui sa le cereti scuze si nu pentru ca nu au luat o nota mai buna. Pentru faptul ca nu i-ati ajutat sa gandeasca ci doar sa reproduca. Asta e mult mai grav decat nota mica pe care au luat-o.

    postat de Ady B. Link la comentariu
  • Timofte Larisa

    Eu,in calitate de eleva in clasa a X a , la profil filologie , nu cred ca acese subiecte au fost atat de grele incat un elev de clasa a VIII a sa nu le poata rezolva. Avand in vedere ca nu era nevoie de nume la scriitorul contemporan ,chestie care era de cultura generala dupa parerea mea,elevii nu au fi trebuit sa intalneasca niciun impediment. Nu cred ca fost in niciun caz ''batjocoriti'' ,asa cum se spune,iar profesorii care afirma acest lucru posibil sunt slab pregatiti .

    postat de Timofte Larisa Link la comentariu
  • Craciun STEFAN

    Aveti dreptate D na Stoica,sistemul este bolnav,totul este politic,nu sunt compatibili cu postul respectiv,sindicatele nu mai apara dreptul social al cetateanului,este un haos total.La urmatorul mandat se schimba situatia....pleaca incompetentii si vin incapabilii.

    postat de Craciun STEFAN Link la comentariu

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

înapoi la partea de sus

BEST OF

Style I Style II Style III