CURTEA DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE - LlJXEMBOURG - ORDONANŢA CURŢII (Marea Cameră) 3 februarie 2014

"Trimitere preliminară - Impozite interne - Articolul 110 TFUE - Taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor - Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate şi autovehiculele similare care se află deja pe piaţa naţională"

În cauzele conexate C-97/13 şi C-214/13, având ca obiect cereri de decizie preliminară formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (C-97/13) şi de Curtea de Apel Bucureşti (C-214/13) (România), prin deciziile din 15 noiembrie 2012 şi din 13 martie 2013, primite de Curte la 27 februarie şi la 23.aprilie 2013, în procedurile Silvia Georgiana Câmpean împotriva Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Mediaş, Administraţiei Fondului pentru Mediu (C-97/13), ŞI Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria împotriva George Ciocoiu (C-214/13) 

CURTEA (Marea Cameră), compusă din domnul V. Skouris, preşedinte, domnul K. Lenaerts, vicepreşedinte, doamna R. Silva de Lapuerta şi domnii M. Ilesic (raportor), L. Bay Larsen, E. Juhăsz şi M. Safjan, preşedinţi de cameră, domnii A. Rosas, G. Arestis şi A. Arabadjiev, doamna C. Toader, domnul D. Svâby, doamna M. Berger, domnul F. Biltgen şi doamna K. Jurimăe, judecători, avocat general: domnul M. Szpunar, grefier: domnul A. Calot Escobar,

luând în considerare observaţiile prezentate:

pentru doamna Câmpean, de D. Târşia, avocat;

pentru Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria, de G.

Pene şi de A. Dogeanu, în calitate de agenţi;

pentru guvernul român, de R. H. Radu, în calitate de agent, asistat de V.

Angelescu şi de A. L.Crişan, consilieri;

pentru Comisia Europeană, de R. Lyal, de C. Barslev, de L. Keppenne şi de

G.-D. Balan, în calitate de agenţi,

având în vedere decizia luată, după ascultarea avocatului general, de a se pronunţa prin ordonanţă motivată conform articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curţii, dă prezenta Ordonanţă

1 Cererile de decizii preliminare privesc interpretarea articolului 110 TFUE.

2 Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între doamna Câmpean, pe de o parte, şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Mediaş şi Administraţia Fondului pentru Mediu, pe de altă parte, respectiv, între Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria, pe de o parte, şi domnul Ciocoiu, pe de altă parte, cu privire la o taxă pe care doamna Câmpean şi domnul Ciocoiu au trebuit să o achite cu ocazia înmatriculării unui autovehicul provenit dintr-un alt stat membru decât România.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3 ,,Normele europene de emisii" stabilesc limitele permise ale emisiilor de gaze de evacuare pentru autovehiculele noi comercializate în statele membre ale Uniunii Europene. Prima dintre aceste norme (denumită în general ,,norma Euro 1") a fost introdusă prin Directiva 9114411CEE a Consiliului din 26 iunie 1991 de modificare a Directivei 70/220/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule (JO L 242, p. 1, Ediţie specială, 13/vol. 10, p. 135), care a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1992. De atunci, normele în materie au fost înăsprite progresiv în vederea îmbunătăţirii calităţii aerului în Uniune.

4 Pe de altă parte, Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea  autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (10 L 263, p. 1) distinge vehiculele din categoria M, care cuprinde ,,[autovehiculele] cu cel puţin patru roţi, [...] pentru transportul pasagerilor", de cele din categoria N, care cuprinde ,,[autovehiculele] cu cel puţin patru roţi, [...] pentru transportul mărfurilor". Aceste categorii cuprind subdiviziuni în funcţie de numărul de locuri şi de masa maximă (categoria M) sau numai în funcţie de masa maximă (categoria N).

Dreptul român

5 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru .instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 327 din 25 aprilie 2008, denumită în continuare "OUG nr. 50/2008"), care intrase în vigoare la 1 iulie 2008, instituise o taxă pe poluare pentru vehiculele din categoriile MI-M3 şi NI-N3. Obligaţia de plăti această taxă lua naştere la prima înmatriculare a unui autovehicul în România. 

6 OUG nr.50/2008 a fost modificată de mai multe ori, fiind în cele din urmă abrogată prin Legea nr. 9/2012 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 17 din 10 ianuarie 2012), care a intrat în vigoare la 13 ianuarie 2012.

7 Ca şi OUG nr.50/2008, Legea nr.9/2012 instituise o taxă pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 şi NI-N3.

8 În temeiul articolului 4 alineatul (1) din Legea nr.9/2012, obligaţia de a plăti această taxă lua naştere, printre altele, la prima înmatriculare a unui autovehicul în România.

9 În temeiul articolul 4 alineatul (2) din această lege, obligaţia de a plăti taxa menţionată lua naştere, în anumite condiţii, şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat.

10 Cu toate acestea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112012 din 30 ianuarie 2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile articolului 4 alineatul (2) din lege 1-3ORDONANŢ A DIN 3.2.2014 - CAUZELE CONEXATE C-97/13 ŞI C-214/13 (Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 97 din 31 ianuarie 2012, denumită în continuare "OUG nr. 1/2012"), care a intrat în vigoare la 31 ianuarie 2012, a suspendat aplicarea articolului 4 alineatul (2) din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2013. Pe de altă parte, potrivit OUG nr. 112012, contribuabilii care au achitat această taxă în conformitate cu prevederile articolului 4 alineatul (2) menţionat în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 şi data intrării în vigoare a OUG nr. 112012au dreptul la restituirea acesteia. 

11 Legea nr. 9/2012 a rămas în vigoare până la 14 martie 2013 inclusiv.

Litigiile principale şi Întrebările preliminare

Cauza C-97/13

12 Doamna Câmpean a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie cumpărat din Germania. Acest vehicul face parte din categoria MI. Vehiculul în cauză a fost fabricat în cursul anului 1999 şi respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 3. 

13 În vederea înmatriculării menţionate, doamna Câmpean a plătit, la 18 ianuarie 2012, suma de 2737 de lei cu titlu de taxă pe poluare prevăzută de Legea nr.9/2012.

14 La 21 februarie 2012, doamna Câmpean a introdus o acţiune la Tribunalul Sibiu, solicitând restituirea sumei menţionate, pentru motivul că această taxă este incompatibilă cu dreptul Uniunii. 15 În aceste condiţii, Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:

,,1) Contravin reglementările Legii nr.9/2012 dispoziţiilor articolului 110 din TFUE[?] [S]e instituie într-adevăr o măsură vădit discriminatorie? 

2) Articolul 110 TFUE poate fi interpretat ca opunându-se reglementării statuate de Legea nr. 9/2012 (forma sa iniţială), prin care s-a instituit o taxă pentru emisii poluante pentru autovehicule, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională?"

Cauza C-214/13

16 Domnul Ciocoiu a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie cumpărat din Germania. Acest vehicul face parte din categoria MI. Vehiculul în cauză a fost fabricat în cursul anului 2004 şi respectă, având în vedere emisiile pe care le produce, norma de poluare Euro 4.

17 În vederea înmatriculării menţionate, domnul Ciocoiu a plătit, la 18 mai 2012, suma de 4 240 de lei cu titlu de taxă pe poluare prevăzută de Legea nr.  /2012.

18 La 9 iulie 2012, domnul Ciocoiu a introdus o acţiune împotriva Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria la Tribunalul Teleorman, solicitând restituirea sumei menţionate, pentru motivul că această taxă este incompatibilă cu dreptul Uniunii.

19 Prin hotărârea din 6 septembrie 2012, Tribunalul Teleorman a admis această acţiune. Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel Bucureşti. Aceasta a decis să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarea întrebare preliminară: "Se opune articolul 110 TFUE aplicării de către un stat membru a unei taxe pentru emisii poluante asupra unui autovehicul de ocazie (second-hand) provenit din celelalte state membre ale Uniunii [...], cu ocazia primei înmatriculări a acelui autoturism în statul membru respectiv, în condiţiile în care perceperea şi plata aceleiaşi taxe, deşi prevăzută printr-un act normativ şi în cazul autoturismelor de ocazie (second-hand) de pe piaţa internă, similare ca vechime, stare  tehnică şi rulaj, ca fiind datorată cu ocazia primului lor transfer de proprietate, au fost suspendate ulterior printr-un act normativ cu putere de lege?"

20 Prin decizia preşedintelui Curţii din 24 septembrie 2013, cauzele C-97/13 ŞI C-214/13 au fost conexate.

21 Prin scrisori depuse la grefa Curţii la 2 septembrie şi la 1 octombrie 2013, guvernul român a cerut, în temeiul articolului 16 al treilea paragraf din Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, întrunirea Curţii în Marea Cameră.

Cu privire la întrebările preliminare

22 În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curţii, atunci când răspunsul la întrebarea formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudenţă, Curtea, la propunerea judecătorului raportor şi după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunţe prin ordonanţă motivată.

23 Se impune aplicarea acestei dispoziţii în prezentele cauze. 

24 La punctul 55 din Hotărârea din 7 aprilie 2011, Tatu (C-402/09, Rep., p. 1-2711), Curtea a amintit că autovehiculele prezente pe piaţa unui stat membru sunt "produse naţionale" ale acestuia, în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piaţa vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate "produse similare" vehiculelor de ocazie importate de acelaşi tip, cu aceleaşi caracteristici şi aceeaşi uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piaţa statului membru menţionat şi cele cumpărate, în scopul importării şi punerii în circulaţie în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.

25 În această privinţă, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor şi să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naţionale şi descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare (Hotărârea Tatu, citată anterior, punctul 56).

26 În temeiul acestor principii, Curtea a statuat, la punctul 58 din Hotărârea Tatu, citată anterior, că o reglementare precum OUO nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, întrucât supune taxei pe poluare vehiculele de ocazie importate, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

27 La punctul 27 din Hotărârea din 7 iulie 2011, Nisipeanu (C-263/10), Curtea a ajuns la aceeaşi concluzie în ceea ce priveşte versiunile modificate ale OUO nr. 50/2008. Astfel, fiecare dintre aceste versiuni modificate menţinea un regim de impozitare care descuraja înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre şi caracterizate printr-o vechime şi o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

28 Prin intermediul prezentelor întrebări preliminare, instanţele de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă articolul 110 TFUE se opune şi unui regim  de impozitare precum cel instituit prin Legea nr. 912012.

29 Este cert, pe de o parte, că, asemenea OUO nr. 5012008, Legea nr. 912012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare.

30 Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferenţă esenţială în raport cu OUO nr. 5012008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment şi cu ocazia primei vânzări pe piaţa naţională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România şi cărora nu li se aplicase încă această taxă.

31 Trebuie să se constate însă că OUO nr. 112012 a privat articolul 4 alineatul (2) menţionat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUO nr.50/2008, un efect descurajator în ceea ce priveşte înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România şi caracterizate printr-o vechime şi o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

32 Această concluzie nu este în niciun fel infirmată de faptul că OUG nr. 112012 nu a suspendat aplicarea articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 912012 decât începând de la 31 ianuarie 2012, dată ulterioară celei la care doamna Câmpean a achitat taxa pe poluare aplicată autovehiculului de ocazie pe care l-a importat în România. Astfel, OUG nr.1I2012 prevedea nu numai suspendarea aplicării articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 începând de la 31 ianuarie 2012, ci şi  restituirea taxei pe poluare percepute în temeiul articolului 4 alineatul (~) menţionat în perioada cuprinsă între 13 ianuarie 2012 şi 30 ianuarie 2012. In consecinţă, situaţia creată retroactiv prin OUG nr. 112012pentru această perioadă era, la rândul său, caracterizată prin aplicarea unui regim care avea un efect descurajator în ceea ce priveşte înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

33 Având în vedere ansamblul consideraţiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi restrâns de reglementarea naţională în discuţie în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulaţie, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, rară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională. 

Cu privire la efectele în timp ale prezentei ordonanţe

34 În ipoteza în care Curtea ar hotărî că articolul 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel în cauză, guvernul român a solicitat Curţii, în observaţiile sale scrise, limitarea efectelor în timp ale deciziei sale.

35 Conform unei jurisprudenţe constante, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenţei pe care i-o conferă articolul 267 TFUE lămureşte şi precizează semnificaţia şi domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înţeleasă şi aplicată de la intrarea sa în vigoare. Rezultă că norma astfel interpretată poate şi trebuie să fie aplicată raporturilor juridice născute şi constituite înainte de decizia asupra cererii de interpretare, dacă sunt reunite şi condiţiile care permit supunerea litigiului privind aplicarea normei respective instanţelor competente (a se vedea în special Hotărârea din 2 februarie 1988, Blaizot şi alţii, 24/86, Rec., p.379, punctul 27, Hotărârea din 18 ianuarie 2007, Brzeziiiski, C-313/05, Rep., p. 1-513, punctul 55, şi Hotărârea Nisipeanu, citată anterior, punctul 32). 

36 Prin urmare, numai in mod excepţional, în aplicarea principiului general al securităţii juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, Curtea poate să fie determinată să limiteze posibilitatea de a invoca o dispoziţie pe care a interpretat-o (Hotărârea Nisipeanu, citată anterior, punctul 33).

37 În favoarea unei astfel de limitări, guvernul român subliniază în special faptul că legiuitorul naţional a acţionat cu bună-credinţă atunci când a înlocuit OUG nr.50/2008 cu Legea nr.912012, care avea ca scop să facă taxa pe poluare conformă cu articolul 110 TFUE.

38 Or, trebuie să se constate că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 31 şi 32 din prezenta ordonanţă, prin adoptarea OUG nr. 112012,guvernul român a menţinut în vigoare o reglementare naţională pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu articolul 110 TFUE în Hotărârea Tatu, citată anterior. Prin urmare, acest guvern nu poate invoca în mod util finalitatea urmărită de legiuitorul naţional. 

39 În plus, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, o limitare în timp a posibilităţii de a invoca o dispoziţie astfel cum a fost interpretată de Curte nu poate fi admisă decât în hotărârea care se pronunţă cu privire la interpretarea solicitată (Hotărârea din 6 martie 2007, Meilicke şi alţii, C-292/04, Rep., p. 1-1835, punctul 36).

40 Astfel, este necesar să existe un moment unic de stabilire a efectelor în timp ale interpretării solicitate pe care Curtea o dă unei dispoziţii a dreptului Uniunii.  In această privinţă, principiul potrivit căruia o limitare nu poate fi admisă decât în hotărârea care se pronunţă cu privire la interpretarea solicitată garantează egalitatea de tratament a statelor membre şi a celorlalţi justiţiabili în faţa acestui drept şi îndeplineşte astfel cerinţele care decurg din principiul securităţii juridice (Hotărârea Meilicke şi alţii, citată anterior, punctul 37).

41 La punctul 33 din prezenta ordonanţă Curtea reiterează interpretarea pe care o oferise deja în Hotărârile citate anterior Tatu şi Nisipeanu. Întrucât Curtea nu a dispus, în acele hotărâri, o limitare în timp a efectelor interpretării menţionate, şi aceasta în pofida faptului că o astfel de limitare fusese de altfel solicitată de guvernul român în cauza Nisipeanu, o limitare în timp nu poate fi admisă în cadrul prezentei ordonanţe, care este adoptată în temeiul articolului 99 din  egulamentul de procedură.

42 Prin urmare, nu este necesar să fie limitate în timp efectele prezentei ordonanţe.

Cu privire la cheltuielile de judecată

43 Întrucât, în privinţa părţilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea naţională în discuţie în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulaţie, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.

Luxemburg, 3 februarie 2014

Grefier Preşedinte

A. Calot Escobar V. Skouris

Pentru conformitate cu originalul

Lelicia Carrasco Marco

Administrator