Un reportaj publicitar de acum 50 de ani arată că într-o podgorie de vinuri se lucra p timpul comuniștilor după aceleași principii ale performanței economice și productivității ca și astăzi. Chef Mă-ta Mare, cel mai mare furnizor de rețete vechi românești (link) îți propune această lectură captivantă.

Prezenţa viţei de vie în partea cea mai de nord a Dobrogei, pe plaiurile şi dealurile ce se intind de la Isaccea, pînă Ia Tulcea, nu este o noutate. Monezi antice descoprite pe aceste meleaguri o atestă incă, dinaintea erei noastre, iar faima vinurilor era binecunoscută în secolele trecute. Dar, mai intîi, filoxera, apoi lipsa de organizare şi de cunoştinţe au dus treptat la pierderea vechiului renume. O pierdere temporară. Căci în ultimii doisprezece. ani, viile acestei zone au fost supuse unei adevărate reîntineriri şi vechea podgorie a început să renască. Semnalul l-a dat Intreprinderea agricolă de stat Niculiţel, care a trecut, din 1962, la o amplă acţiune de refacere a patrimoniului viticol local. Viile bătrine, neproductive, impestriţate de nenumărate soiuri, au fost înlocuite cu plantaţii care poartă puternic personalitatea acestei zone. Oameni pasionaţi, specialişti cu înaltă calificare au racordat tradiţia la tehnica modernă, cu rezultate concrete: producţii in continnă creştere: 15 100 kg de struguri la hectar, de pe 1 022 ha. „Unitatea noastră era pregătită pentru acest succes". Este nu numai părerea inginerului Nicolae Ifirtop, directorul întreprinderii, ci a fiecărui şef de fermă, a fiecărui lucrător. Ea reflectă o perfectă stăpînire a verigilor hotărâtoare ale productiei viticole, dirijată conştient către parametri programati ştiintific. Pregătirea recoltelor începe nu de la via intrată pe rod, ci odată cu plantarea şi chiar mai devreme, odata cu producerea materialului săditor pentru care unitatea are organizată o fermă specializată. Aici s-a stabilit şi se stabileşte in continuare pentru noile plantatii structura solurilor care asigură profilul actual și de perspectivă al unitătii. Directia de dezvoltare o imprimă soiurile cu traditie în zonă: Aligote, ca soi de bază iar alături de el Riesling Italian, Muscat Ottonel, Fetească. Sînt soiuri care, aşa cum s-a dovedit, valorifică la maximum microclimatul specific asigurat podgoriei de prezenta pădurilor şi băltilor. In ultimii ani, mai precis din 1971, unitatea a înființat un nou sistem viticol, la Tulcea, specializat în producerea vinurilor negre Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir. Faptul că materialul săditor s-a produs local — pentru un ritm anual de plantare de 50-100 ha, dar şi pentru nevoile unitătilor din zonă — a permis specialiştilor să asigure şi o selectie riguroasă.

Cărți Digitale de Rețete Adaptate Lecturii pe Smartphone (link)

S-au identificat astfel noi bio-tipuri ale soiului Aligote, trecîndu-se la inmultirea rapidă a celui mai productiv şi mai valoros din punct de vedere calitativ. Este un biotip caracterizat prin ciorchine aripat, bătut, cu boabe care la maturitate capătă o culoare ruginie, lipsit de gustul nedorit de frunză, caracteristic soiului, în alte podgorii. Preocupării pentru o cit mai bună şi economică structură a soiurilor, specialiştii de la Niculitel i-au suprapus atenţia pentru realizarea unor plantaţii specifice unei viticulturi moderne. S-a plantat deci, după organizarea teritoriului, în masiv, cu soiurile grupate in trupuri compacte, cu distante între rInduri, initial, de 1,80 m şi apoi de 2,20 m, care permit rnecanizarea lucrărilor şi deci executarea lor in perioadele cele mai favorabile. Că „recoltele de struguri se conduc din foarfecă" şi că trebuie „să stai de vorbă cu butucul" s-a confirmat şi la 1.A.S. Nici directorul, nici Gh. Saridache, inginerul şef, nu au uitat începuturile, cind nu se obtineau mai mult de 4 000-5 000 kg de struguri la hectar. S-a verificat atunci fiecare verigă agro-tehnică, iar corecturile aduse au dat roade. S-a intervenit, serios, in primul rind, în modul de executare a tăierilor care s-au adaptat potentialului fiecărui soi în parte. La soiul Fetească, unde erau favorizate creşterile buiace, s-a trecut la tăieri cu coarde de rod lăsate pe lemn de 2-3 ani şi la scăderea încărcăturii de la 70-80 de ochi 1a 50-60 de ochi. La Pinot Gris, tăierile clasice, cep-cordită, au fost înlocuite cu tăieri pe lemn bătrîn garnisit cu călăraşi. La Aligote, asigurarea unui număr mai mare de coarde de rod, dar mai scurte, avInd maximum 10-12 ochi, a avut rol hotărator în obtinerea productiilor din ultimii ani. Cu acest sistem, în anul trecut fermele Isaccea, Coandă, Cocoşu au obtinut, la soiul respectiv, în jur de 20.000 kg de struguri la hectar, cu un continut de zahăr de 180-220 gr. Iată însă că anul acesta „convorbirea cu butucul" a dus la alte concluzii. Lipsa acută de apă din sol a determinat o reevaluare a posibilitătilor de rodire, în funcţie de acest factor limitativ. Stabilirea incărcăturii optime a pus din nou în joc priceperea viticultorilor.  S-au examinat toate posibilitătile, s-au schimbat păreri şi s-a actionat diferenţiat de la parcelă la parcelă, de la sol la soi, dar peste tot încărcătura de coarde şi ochi a fost redusă fată de anii trecuti, cu asigurarea, bineinteles, a indeplinirii planului de productie. Şi, peste tot, directorul, inginerul şef, şefii de fermă, cu foarfeca în mână, au indrumat, concret, fiecare lucrător. Tăierile nu constituie singurul element determinant al succeselor obtinute de I.A.S. Niculitel. Lucrătorii întreprinderii se mindresc cu faptul că viile lor sint total lipsite de buruieni deşi nu se folosesc erbicide şi, mai ales, că au eliminat „dijmuirea" recoltei de boli sau dăunători. S-a încetătenit alci, la Niculitel, un sistem de lucru în ferrne care merită cunoscut şi extins.

Grafică Vintage Perfectă pentru Casa sau Localul Tău (link)

Este vorba de concentrarea activităţii la un moment dat şi la o anumită lucrare — pe suprafete compacte, reprezentind un anumit trup şi soi. Se elimină astfel limitarea fortelor de muncă, mecanice sau manuale, cu avantajele evidente ce decurg din acest fapt: lucrările pot fi diferentiate în raport cu cerintele fiecărei parcele, ale fiecărui soi. Ele se execută mai rapid, creîndu-se front de muncă continuu, indrumarea şi supravegherea sînt mult înlesnite şi, ca urmare, calitatea ireproşabilă. Aşa s-a lucrat la arat, aşa s-au efectuat tăierile şi toate lucrările de intreţinere şi, mai ales, aşa s-a organizat recoltarea. Producţia de struguri a corespuns intrutotul acestui mod ştiinţific de desfăşurare a activităţii. Eforturile depuse de lucrâtorii intreprinderii nu sint unilaterale, ele nu vizează doar producţia de struguri în sine, ci realizarea ei cu mijioace cît mai economice, cu cheltuieli cît mai reduse. Acestui deziderat ii este subordonată o preocupare permanentă pe care o manifestă nu numai conducerea unităţii, ci fiecare fermă, fiecare lucrător în parte. S-a acţionat, în acest scop, şi anul trecut, pe multiple căi, iniţiativele dintr-un sector sau altul fiind transformate rapid în metode curente de 1ucru. Citeva rezultate concrete merită însă cunoscute.

• Economii de materiale: s-a înlocuit rafia cu deşeuri de fire cord, cu aceeaşi utilitate dar mai ieftine (anul acesta s-au mai procurat fibre de celofibră, parime uzate etc). Incredinţindu-se prepararea soluţiilor de stropit unui grup restrîns de lucrători, bine instruiţi şi transportindu-se organizat apa şi substanţele necesare în locuri special amenajate, s-au eliminat pierderile, altădată importante, de produse farmaceutice.
• Folosirea judicioasă a mijloacelor de lucru mecanice: tractoarele, grupate, se alimentează direct în cimp, ceea ce elimină drumurile în gol şi asigură economii de motorină. Anul trecut, deşi parcul de tractoare a fost folosit mai mult, în raport cu planul, cheltuieliie au scăzut cu 1,10 lei pe hectarul de arătură normală, rezultînd economii de peste 50 000 lei.
• Utilizarea forţei de muncă, efectiv timp de 10 ore, prin aprovizionarea centralizată, la timp, a fiecărui loc de activitate, cu tot ce este necesar desfăşurării procesului tehnologic. Aşa a fost posibilă, 1n fiecare etapă, executarea unui mare volurn de lucrări în perioadele de timp scurte impuse de cerinţele agrotehnicii viticole.

Insumate, toate aceste acţiuni s-au concretizat în rezultatele economice:  un preţ de cost, pe tona de struguri, cu 30% mai mic decit cel planificat, scăderea cheltuielilor la 1/000 de lei producţie-marfă cu 151lei și in final obţinerea a 14.5 milioane lei beneficii. Care a fost contribuţia oamenilor la obţinerea acestor nivele economice reiese din faptul că productivitatea muncii pe salariat a crescut cu 33.000 lei. Şi-a spus aici cuvintul nu numai modul general de organizare a intregii activităţi ci, direct, trecerea la retribuirea in acord global. Sistemul acesta a generat o puternică cointeresare din partea fiecărui lucrător. De aici — producţii suplimentare, de aici retribuire suplimentară — in total 1,48 milioane lei. Numărul fruntaşilor este mare. S-au evidenţiat insă în mod deosebit mecanizatorii si muncitorii Constantin Furtună, Ion Mocanu. Nicolae Gărvăneanu, Ştefan Bilea, Nicolae Jocu, Dumitru Fodim, Anghel Şerban si alţii care au contribuit direct şi substanţial la realizările intreprinderii. Inginerul Alexandru Hirtop e unul dintre aceştia. A venit In unitate în 1962, La terminarea facultăţii, împreună cu soţia sa Aurelia, şefa fermei de vinificaţie. A parcurs, înainte de a fi director, toate treptele ierarhice: brigadier, sef de secţie, inginer şef, muncind peste tot cu pasiune. Inginera Aurelia Hirtop a dat toamna trecută un adevărat examen de capacitate profesională şi 1-a trecut cu deosebit succes. O campanie de vinificare în condiţiile dublării aproape a producţiei de struguri nu era, desigur, un lucru uşor. S-a muncit însă organizat şi continuu: în două schimburi de cîte 12 ore, în toate zilele săptăminii. Se vinificau zilnic 400-450 de tone de struguri. Cîteva sute de transporturi care, bine organizate, nu au provocat nici stagnări, nici întârzieri. Ferma şi-a încheiat activitatea cu dublarea volumului de venituri planificate, cu înlocuirea dotaţiilor printr-un venit de 5 milioane de lei. Meritul întregului colectiv al unităţii este mai mult decît evident. Viitoarea producţie de struguri de la I.A.S. Niculiţel este în mâini bune. Lucrătorii unităţii nu-şi precupeţesc eforturile pentru a-şi menţine locul de fruntaşi, pentru ca noua faimă a podgoriei la care şi-au adus o contribuţie esenţială, să fie menţinută şi desăvIrşită.

Articol apărut în august 1977. Sursa: Chef Mă-ta Mare (link)

IAS Niculițel a fost privatizat în 1991. Numele actual este Via Viticola - Sarica Niculițel. Podgoria mai deține doar 383 de hectare și este deținută de 4 persoane fizice.