Imprimă această pagină

Ce despăgubiri primeşti dacă îţi sunt stricate hainele la curăţătorie

Ce despăgubiri primeşti dacă îţi sunt stricate hainele la curăţătorie Ce despăgubiri primeşti dacă îţi sunt stricate hainele la curăţătorie

Cea mai bună rochie din garderobă a fost scoasă "flenduri" de la curăţătorie. Un costum scump a fost făcut "praf" după prima şedinţă la spălătorie. Cămăşile au fost încreţite sau au rămas fără nasturi. Ori, bluza roşie a ajuns doar de culoare roz. Sunt doar câteva dintre cele mai frecvente probleme cu care s-au confruntat bucureştenii atunci când au apelat la serviciile societăţilor comerciale pentru îngrijirea unor articole de îmbrăcăminte. Ce este de făcut într-o astfel de situaţie?

Păstraţi bonul de la cumpărarea bunului dus la curăţat

În cazul în care produsul este distrus, consumatorul poate cere operatorului economic să îi restituie contravaloarea lui. Dar aici apare o problemă discutabilă. Spălătoria solicită bonul de cumpărare al acelui bun. Şi câţi dintre noi mai au aşa ceva în casă? Presupunând că mai există bonul fiscal de la cumpărare, practic începe o negociere "ca la piaţă" între client şi spălătorie. De cele mai multe ori, curăţătoriile impun o clauză în contract care stipulează că părţile recunosc un grad de uzură de cel puţin 30% a produsului predat. În aceste condiţii, despăgubirea nu poate fi mai mare de 70% din valoarea de achiziţie a bunului respectiv.

Despăgubirea pleacă de la 30% din valoarea produsului

În caz de daună, clienţii pierd oricum 30% din start pentru că se consideră că este gradul minim de uzură al produsului. Asta fie şi în situaţia în care haina este nou-nouţă, îmbrăcată o singură dată la o petrecere. Deşi gradul de uzură nu este stipulat nicăieri în lege, cele mai multe firme pornesc de la acest nivel, ca într-o înţelegere mutuală. Astfel, banii pe care îi primeşte în final clientul variază de la caz la caz, în funcţie de puterea de convingere a fiecăreia dintre părţi. În situaţia în care clientul şi reprezentanţii spălătoriei nu ajung la un numitor comun, oficialii de la Protecţia Consumatorului recomandă să fie făcută o plîngere scrisă. Au fost cazuri în care s-a obţinut valoarea costumului, de exemplu, dar doar pentru daune produse în afara celor menţionate pe bonul de comandă. Adică, pe bon era precizat că s-ar putea topi nasturii în urma procedurii de curăţare dar, în realitate, costumul a fost făcut franjuri. 

La ce trebuie să fim atenţi la spălătorie

Pentru a evita astfel de neplăceri, reprezentanţii de la Protecţia Consumatorului recomandă clienţilor să ceară bon de comandă şi bon fiscal de la spălătorie şi să consulte, anterior, lista de servicii şi operaţiuni ce urmează să fie prestate. În plus, aceştia trebuie să se documenteze despre "efectele secundare" care ar putea apărea întrucât, de regulă, curăţătoriile informează în scris că nu îşi asumă răspunderea şi nu garantează, de exemplu, pentru degradarea nasturilor şi a fermoarelor, scămoşarea îmbrăcămintei, smulgerea pluşului sau încreţirea la cusături datorită diferenţei de contracţie a aţei comparativ cu suportul textil utilizat. Clienţii trebuie să verifice, de asemenea, pe bonul de comandă dacă sunt menţionate datele de identificare ale firmei, operaţiunile de curăţare ce urmează să fie prestate, în mod explicit, tarifele aferente şi termenul de execuţie.

Ce abuzuri fac spălătoriile profesionale

Nefiind suficient de bine reglementat domeniul, s-a ajuns în situaţia ca mare parte din clauzele din contractele încheiate cu spălătoriile profesionale să fie abuzive, potrivit specialiştilor de la Protecţia Consumatorilor. Curăţătoriile se spală pe mâini aproape la orice problemă care poate apărea în timpul serviciului şi susţin că nu îşi asumă responsabilitatea pentru eventuale daune produse, în astfel de cazuri:

- Dacă obiectul predat se deteriorează (se decolorează) sau îşi modifică dimensiunile (intră la apă) din cauza unor vicii ascunse, operatorul economic este absolvit de vină, se menţionează în contractul cu spălătoria. În replică, ANPC este de părere că o astfel de prevedere ar trebui exclusă din contract pe motiv că este abuzivă. Numai în baza unei expertize externe, aparţinând unui organism tehnic independent, se poate determina dacă s-a fixat sau nu temeinic culoarea în ţesătură. Nu poate decide spălătoria acest lucru.

- În urma prelucrării obiectelor de piele şi blană naturală, acestea pot suferi modificări de culoare, pete sau se pot rupe datorită unor defecte de tăbăcire, motiv din care prestaţia se face numai pe riscul consumatorului, informează spălătoriile prin contract. Este abuziv să impui aşa ceva pentru că, într-o relaţie contractuală, ambele părţi au atât drepturi cât şi obligaţii respectându-se principiul proporţionalităţii.

- Eventualele obiecţiuni trebuie făcute în momentul ridicării produselor, solicită curăţătoriile profesionale. Dacă am şase costume de damă şi şase de bărbaţi, cum pot să le desfac pe toate acolo? În plus, sunt trase în folie şi nu poţi să ambli la ele decât când ajungi acasă.

- Negocierea preţului cu clientul în cazul în care produsul predat prezintă un grad avansat de uzură sau emană un miros dezagreabil (transpiraţie puternică). "MiUn operator economic trebuie să aibă o listă de servicii prestabilite, precum şi tarifele percepute, printr-o politică clară în relaţia cu consumatorii.

Pentru ce nu îşi asumă curăţătoriile reponsabilitatea

Cele mai multe spălătorii şi curăţătorii susţin, prin contract, că NU îşi asumă răspunderea în cazul în care hainele nu rezistă la modul de curăţare indicat pe etichetă.

De asemenea, acestea NU răspund pentru petele dificile care nu ies sau pentru deteriorarea materialului.

Articolele din piele/blană naturală sau care conţin astfel de componente se vor curăţa NUMAI pe răspunderea clientului, aceste articole putând prezenta în urma curăţării decolorări accentuate şi neuniforme, pete de grăsime şi rupturi.

Firma NU răspunde de pierderea/deteriorarea nasturilor, fermoarelor, cataramelor şi a altor accesorii.

Dacă solventul chimic de curăţate atacă ţesătura şi aceasta se dezlipeşte (ex: etichetele de la spatele blugilor), firma NU îşi asumă răspunderea.

Spălătoria NU garantează pentru obiectele uitate în buzunare, indiferent de valoarea acestora.

Firma NU este răspunzătoare dacă nu prestează serviciul la timp, din cauza unor terţi (lipsă energie electrică, lipsă presiune apă)

În cazul în care clientul nu îşi ridică hainele în 30 de zile, firma îşi rezervă dreptul de a le dona, considerându-le abandonate.

Citeste toate textele din sectiunea www.myploiesti.ro/curatatorii-ploiesti