Este imposibil să-ți dai seama câte și în ce proporție sunt reale puzderia de relatări din culisele comunismului românesc, făcute mai toate în presa din anii 90. Vă lăsm vouă opțiunea de a decide dacă relatarea care urmează ar putea fi reală.

"Un ziarist patrunde sub nume fals în celula în care era deţinut A.C., prieten al Ceauşestilor şi temut tortionar, acuzat de genocid dupa revolutie. In celula ticsită de băuturi şi tigări, A.C. incepe pină la urmă să-şi depene amintirile.

"- 0 să vă spui o-ntimplare adevarată cu tovarăşu Popescu, cu o gagică a dumnealui şi cu tovarăşa doctor-inginer-academician cacat Elena. Popescu ăsta era-nsurat... da' nu contează... la porcii ăştia nimic n-a contat. Cunoaste el o gagică tinerica, proaspătă de s-a dus vestea, el era prietenu' Ceauşeştilor, i-a scris mult timp discursurilr tovarăşului... Tovarăşa academician căcat a aflat că Popescu-al-el a luat-o pe de-aIăturea cu X tinerică!... Hopa! Piu-piu, pericol de gradul trei. Mă cheamă la ea şi-mi zice: ia vezi Aceule - eă dânsa aşa-mi zicea, ce-i cu Popescu ? Aflu că-si Inşeală nevasta cu una care şi tânără şi frumoasă!  Mare boală avea tovarăsa pă alea tinere şi frumoase! Şi eu ce trebe să fac, doarnnă ?, că din doamnă n-arn scos-o niciodată pe analfabeta Elena. Zice ea: "dumneata ştii cît ţincrn noi la moralitatea cornitetului central. Vezi, zice ea, cine-i aia, pune-i să o retina, undeva, unde se poa-te, şi fă-în aşa fel încit să văd şi eu ca să am o dovada clara că Popescu e curvar. Ai inţeles? Arn înţeles! Trebe să ştii că eu n-am fost numai "prietenu" de nezdruncinat al familiei analfabete, am fost şi buhalu' eomitetului central. Cu scula mea, Gică. Gică al-meu a jucat un rol foarte important în conducerea partidului comunist român! Aflând eu toate astea de la comandanta mea supremă. mă duc direct la Omăt,- subalternu' meu direct, Dumnezeu să-1 lerte şi-i zic: Omătule, - află cu cine trăieşte Popescu, aresteaz-o şi adu-o poimîine în... aveam trei case de-ntllniri numa' ale mele! După ' două zile, aia era acolo.. Buun. Garsoniera unde se afla gagica avea de toate: microfon, camere video de filmat ascunse, mă rog, tot ce trebe ca să se Imprime, să se filmeze din diferite unghiuri, şi să se prezinte ca docurnent pentru tovarăşa...

Intru eu în garsonieră şi văz o blondă tinerică. în jur de 20-25 de ani, speriată pînă peste cap. Săraca nu întelegea cum, ea, favorita lu' Popescu, e reţinută și adusă într-o încapere cu pat, baie, băuturi tigări, muzică, chestii...  Intru eu, mă vede fata... Acu' eu nu poci să precizez dacă mă cunoştea sau nu. Mai degrabă nu... fiindcă, cînd m-a văzut, mi-a spus clar: Vreau să vorbesc cu tovaraşul Popescu! E, ce sa spui, mă făcuse praf cu numele lui! Zic: Lasă-l fătuca pe tovarăşu Popescu, cu vrâjeala lui 1 Eu zic că e cazu° să te pregăteşti matale, nu de vorbit, ci de futut!  Ştiarn că se imprima şi se filmează tot... şi mai ştlam că tovarăsa făcea pă ea de plăcere când auzea ce porcăril îmi ieșeau pă gura. Aia a-ncremenit şi mi-a dat o replică de milioane: Cum adică să mă fut? Recuuosc că am rîs și l-am scos pe Gică: e-te, cu scula asta !... S-a lipit, repede de spatele patului, îngrozită. Păi bine, tovarăşa, am zis eu în timp ce mă apropiam de pat, matale nu ştiai că tovarăşul Popescu e însurat?  Ba ştiam, zice ea, strîngîndu-şi pulpele. Păi, dacă ştiai, de ce, tovară'şa, ai acceptat imoralitatea de a te chiţăi cu el?  Şi-auzi răspuns la ea: sa fiu a dracu' dacă mi-a tras-o! Doamne, ee-a mai rls tovarăşa la replica asta, când i-am pus caseta! P-atunci e şi mai grav, tovărăşico, am zis eu, pentru că 1-ai băgat pe tovarasu° Popescu în căcat fără să intre. N-am nici o vina, zicea ea, că ne-am plimbat prin parcuri şi am discutat!. Nici măcar nu m-a sărutat!... Eu nu sînt decît o studentă care s-a îndragostit de el Acu°, zic eu, tu nu te superi dacă o să te fut un pic. Nu, nici nu poate fi vorba de aşa ceva si după o pauză, îşi dă arama pe faţă. Ascultă, ştiu că de aici nu scap nefutută, dar nu aşa! Adică cum, puişor, zic eu. E prea mare pentru mine, zice ea. Şi completează. Cit ? Cît ce, curvetule?, că mă dumirisem că e curvă. Cît îmi dai  strigă ea la mine. Puişor, zic eu, ai de ales: ori cu mine pe gratis, orl cu ăi vreo şapte din spatele uşii... tot pă da'-n schirnb, poti să pleci liberă şi cu' conditia să nu-l mai vezi niciodată pe toyarăşul Popescu. E clar ? Clar, a zis ea, şi a început să se dezbrace. Ce să zic, arăta foarte bine, numa' că avea curu strîmt. Or, asta era semn că e strimtă, că nu-i pentru Gică-al-meu!... Şi ea şi-a dat seama, pentru că mi-a zis: n-ai vrea să rezolvam totul altfel?! Eşti prea mare pentru mine! In afară de durere n-o să simt nimic! Cum vrei tu, puişor... Gică-al-rneu era pregătit ca pentru defilare. Arn zis aşa, vezi, Doamne, la pereti: băgati, mă un prim-plan cu Gica-al meu, să rămâie in istorie ca Terente ! Si-al dra-cu', ăia cu imprimatu' şi filmatu' rni l-a prins pe Gică în prim-plan. Gagica lu' Popescu, de cînd aflase că sînt de acord şi cu altfel, se-mbrăcase, a dracu, intr-o clipită şi se proptise în cur, pă marginea patului în aştep-tare, adică cu gura deschisă. Recu-nosc că m-a terminat, repede — avea o mare esperienţa în domeniu dar când a fost Ia o adică, l-a scos pe Gică şi 1-a aplecat cu capu spre covor! Urît, foarte urît din partea ei.

Aş fi vrut s-o pedepsesc dar ştiam că tovarăşa nu vazuse pina atunci o scenă d-asta! Şi eram curios cum o să reactioneze. Aşa că i-am spus că e liberă chiar in seara aia m-am prezentat cu caseta la tovarăşa. Ii zic: tovarăşu Popescu e rezolvat.  Vreţi să vedeţi? Da, imediat, imediat! mi-a zis ea şi se proiectează caseta. Cand s-a ajuns la prim-planu' ăla cu Gică-al-meu, numa' ce-o auz: Nu-i adevărat! Asta e o chestie de plastic cumpărată din Occident, care merge la 220 de volti! Doamnă, zic, totu' e adevărat! E chestia mea cu care m-am născut .Nu te crez, nu te crez! Arată-mi-o ! Spune drept, ce-ai fi făcut In locu' meu?!... Cum să-ndrăzneşti să-i arati scula tovarăşei academician doctor inginer Elena Ceauşescu? Trebe să fil nebun să faci aşa ceva! Mai ales că ştiai ca-ntr-o clipă te poate distruge, total. Incerc eu s-o fac să renunţe la hotărlre... Că hir, că mîr, că mi-e ruşine, că nu se face... Nimic... Era pornită rau... O văz că dă banda Inapol... că numai ea personal umbla la aparat... şi ajunge lar la prim-planu' cu Gică  şi pune stop pa sculă!... Hai, zice, scoate-o repede, să văz dacă e adevărat, dacă corespunde cu realitatea !... Corespunde, doamnă, zic eu, pă cuvântur meu că aşa e şi în realitate !... Ea, nu şi nu !.,, Că s-o scot. Imi zic că... fie ce-o fi, aşa mi-o fi mie -scris, să mor pentru că 1-arn arătat scula tovarăşei. Mă deschei la prohab. Gieă-al-meu, săracu, dormea tun, ca să zic aşa... nici vorba să arate ca pe ecran. N-o să mă credeţi, da' tovarăşa, cum a văzut-o a-nceput să tremure toată. O apucase, nene, o biţiială de muiere isterică, care nu mai văzuse aşa ceva în viaţa ei!... O văz şi nu crez cum sc lasă în genunchi în fata mea, în semi-intunericu' dln sala de prolecţie şi incepe să mi-o pipăie sa o apese cu deştele să-şi plimbe miinile pă ea, de la cap pînă la radacină, s-o tragă, s-o-ntinda, era roşie şi desfigurată!... Gică-aI meu de necrezut începe să să creasca să semene cu ăla dă pă ecran. Doamne o auz şoptind, cu ce minune ai înzestrat un dobitoc !... Eu inţepenisem cu capu-n jos,.. şi mă pomenesc că-i spui: Doamnă, dacă doriţi, puteti s-o folosiţi!... Măi fraţilor, in momentul ăla, parcă aş fi lovit-o cu leuea în creştetu' capului !... S-a ridicat brue, şi-a sters balele de la gură că aveaa bale de poftă şi mi-a zis, şuierInd: porcule, cum îți permiţi să stai deschelat la pantaloni în faţa mea? Fac şi eu pă prostu'şi zic: vă rog să mă lertaţi, nu mi-arn dat seama, şi repede, repede îl bag pe Gică-n pantaloni şi mă închei.  Ea, dă drumul la aparat şi-mi zice: hai să vedem mai departe ce i-ai făcut ăsteia! Cînd aia dă pă ecran a-nceput să mă lucreze, tovarăşa Elena imi zice cum, mă, Aceule, şi româncele noastre face chestii d-astea frantuzeşti? Da, doarnnă! Nu ştiaţi? Doanme, ce scârboşenie şi-nchide aparatu'... Altceva nu i-ai dat? Nu doamnă. Oribil. Şi altă data sa nu-mi mai arăţi scene d-astea şi nici altceva!, a subliniat, ea... Acu' te lert... Nu ştiu şi n-am vazut niznic, şi nici dumneata!.Și ăștia mă acuză de genocid Cum să le spun eu ce făceam în cadru' comitetulut politic executiv? Că nu făceam nimic... Onorată instanţă, eu aveam sarcina să-i arăt scula tovarăşei..."

rubrică susținută de MECUM PORTO