Surpriza de proportii: un ploiestean joaca in cel de-al doilea lungmetraj al regizorului Florin Şerban. Box", cel mai nou proiect de film al regizorului Florin Şerban, a obţinut finanţare din partea Fondului Consiliului Europei, Eurimages. Filmul este o coproducţie româno-germană, principalul producător fiind Fantascope - casa de producție a cineastului premiat în 2010 la Berlin, cu Ursul de Argint (Marele Premiu al Juriului) şi Premiul Alfred Bauer pentru inovaţie în domeniul filmului. "Box" este povestea de dragoste dintre un tânăr care nu ştie să iubească, dar e mânat de o pasiune de nestăpânit şi o femeie matură care ştie să iubească, dar ezită. 

Surpriza este urmatoarea: ploiesteanul din distributie nu este nici un actor de la Teatrul Toma Caragiu, nici vreun tanar aspirant oarecare la profesia de actor. Unul din rolurile importante din acest film ii apartine lui Narcis Tarida, mai cunoscut ca PIAROLE, porecla pe care a avut-o prima oara fratele sau mai mare, Laurentiu. Fratii Piarole sunt extrem de temuti in Ploiesti, iar numele lor a fost asociat, in cateva randuri, cu scandaluri sonore. Pe de alta parte, problemele lor cu legea sunt mai mari in folclorul urban decat in realitate, fratii Piarole fiind vazuti la cele mai importante evenimente locale, fie separat, fie impreuna, fara sa fie vreodata deranjati de politisti.

[citeste www.bogdanstoica.ro]

Narcis Piarole joaca in filmul "BOX” rolul lui Buzatu, patronul unui club de sport care va marca in mod hotarator viata lui Rafael. Cei de la Fantascope Films il prezinta pe Narcis Tarida ca pe un tanar trecut prin "incercari", care, "ani la rand a strabatut Europa, dar nu si-a gasit locul"si care "dupa ce a vazut “Eu cand vreau sa fluier, fluier” (2010), primul lungmetraj al regizorului Florin Serban, a simtit ca actoria ar putea fi sansa de a lasa in urma un trecut incarcat si sa faca Scoala de Actorie, demers cu totul si cu totul laudabil.

In februarie 2013, Școala de Actorie a pornit o nouă sesiune de ateliere. 12 cursanţi admişi în urma interviurilor din ianuarie au exersat timp de trei luni exerciţii de improvizaţie şi exerciţii cu text impus. Atelierele au inclus lucrări practice, combinate cu predarea unor teme teoretice. Aceste ateliere au la bază metoda de lucru americană care a influenţat generaţii întregi de actori. Ele urmăresc concentrearea atenţiei actorului şi dezvoltarea capacităţilor sale creative. Exerciţiile alternează lucrul individual cu cel de grup şi analizează dezvoltarea artistică şi personală a studenţilor. Se pare ca Narcis Tarida a parcurs si absolvit acest modul, asa cum a putut s-o faca oricine vrea sa îşi formeze o pregătire solidă în domeniul actoriei de film.

La Şcoala de Actorie se invata dictie cu unul dintre puţinii profesori de dicţie din România, Viorica Vatamanu, lector universitar în cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Si actorul George Piştereanu a ţinut la Şcoala de Actorie un curs interactiv cu întrebări şi răspunsuri legate de munca actorului în crearea unui rol. Tânărul actor le-a împărtăşit cursanţilor cum se pregăteşte pentru o zi de filmare şi cum se încarcă emoţional înaintea unei scene. Referindu-se la cele două filme în care a avut rolul principal – „Eu când vreau să fluier, fluier”şi “Loverboy”– George a povestit cum şi-a construit personajele şi cât de important este “să aduci într-un rol propria ta experienţă, imaginaţie şi un dram de nebunie”. Florin Şerban, regizorul filmului “Eu când vreau să fluier, fluier”, a tinut si el un curs în care experimentează o nouă metodă de lucru în Arta Actorului, dementalizarea. Metoda porneşte de la ideea că orice gând care nu are legătură cu ceea ce are de făcut actorul într-o scenă dată, reprezintă un obstacol major în calea unei interpretări oneste şi puternice. În afară de a-i afecta concentrarea, aceste gânduri reziduale îl fac pe actor să se cenzureze, să nu se lase purtat de curaj şi îl împiedică să ajungă la rădăcina emoţiilor sale.

sursa foto si informatii despre film: pagina facebook.com/fantascopefilms