A fost membru PNTCD si un apropiat al liberalilor, alaturi de care a facut politica de cand partidul lui Coposu s-a dezintegrat. Are in spate un mandat de primar, unul de inspector-sef scolar, o cariera de profesor de fizica - toate lipsite de scandaluri. Le evita cat de mult poate. Cand Crin Antonescu a scos PNL de la guvernare, a fost singurul liberal care a demisionat din functia publica detinuta. Acum este doar inspector scolar de fizica si profesor de fizica. Cum a reusit Horia Toma sa treaca fara sa-i fie rusine prin politica? Aflam impreuna, din interviul de mai jos.

Au trecut câteva luni bune de când v-aţi retras oarecum din viaţa publică. Vă este dor de acel tumult?

Horia Toma: Fac politică în continuare, dar nu am funcţii de răspundere. Sunt în conducerea actualei formaţiuni PLR, dar nu sunt ales, nu sunt consilier, deputat, a fost o opţiune personală aceasta.

Puteţi face o diferenţiere, în sensul de a alege ce vă place mai mult, politica sau catedra? 

Horia Toma: Nu sunt încă pregătit să abandonez politica în totalitate. Rămân în continuare ataşat de activitatea politică, dar încerc să merg pe aceeaşi linie şi cu cea profesională.

Spuneţi că nu sunteţi încă pregătit să renunţaţi la politică. Aţi luat în calcul opţiunea aceasta la un moment dat?

Horia Toma: Sigur că da, pentru că la un moment dat îţi poţi pune şi această întrebare. După o activitate politică de 24 de ani, sigur că poţi lua în calcul şi ideea de a te retrage puţin sau chiar în totalitate. Sunt foarte mulţi cei cu care eu am început activitatea politică şi care astăzi nu mai activează în aceast domeniu. Nu sunt încă pregătit să fac treaba asta pentru că mă leagă multe de acest domeniu.

Mai aveţi ceva de demonstrat în politică?

Horia Toma: Totdeauna se găseşte loc de demonstrat, dar eu spun că noi, cei din politică, trebuie să demonstrăm că suntem oameni serioşi, corecţi, că ne ţinem de cuvânt.

Ce mai aveţi de dăruit acestei lumi?

Horia Toma: Eu cred că aş mai avea de dăruit, cred că aş mai putea să activez, dar asta depinde de conjunctura care va fi în următorul an electoral, adică 2016. Eu acum fac parte din Biroul Judeţean al PLR şi îi ajut pe colegii mei, cât pot şi cât îmi permit priceperea şi timpul, în toate activităţile, inclusiv în campania electorală.

Aţi mai candida pentru un post de parlamentar?

Horia Toma: Rămâne de văzut. Dacă se iveşte o oportunitate, nu aş refuza acest lucru pentru că şi activitatea parlamentară are părţile ei bune dacă o faci cu seriozitate. Dar asta depinde de foarte multe variabile. În momentul de faţă, de ce să nu spunem că este o realitate, în sistemul uninominal de alegeri sunt favorizaţi candidaţii care au o forţă financiară considerabilă pentru că la astfel de alegeri partidul nu te poate ajuta foarte mult. Îţi dă un colegiu şi spune ”descurcă-te!”. Ori, în condiţiile astea, în 2012, când s-a pus problema, am făcut foarte serios o socoteală gospodărească şi mi-am dat seama că din punct de vedere financiar nu aş fi avut posibilitatea să susţin o astfel de campanie. Se vorbeşte că, de regulă, un candidat trebuie să îşi găsească sponsori care să îl poată ajuta, deci nu e nevoie neapărat să aibă el banii. Dar şi povestea cu sponsorii are două tăişuri pentru că la un moment dat începi să devii dependent şi nu se ştie totdeauna până unde merge şi înţelegerea lor şi atunci am preferat să nu mă implic şi am mers la Inspectoratul Şcolar.

Dacă tot aţi adus vorba despre finanţele de care trebuie să dispună un candidat, nu pot să nu remarc faptul că dvs aţi traversat viaţa publică fără a acumula averi, o chestie rară în politica românească. Nu aveţi case, maşini, ceasuri scumpe... Nu v-au interesat banii chiar deloc?

Horia Toma: A câştiga ca demnitar sau dintr-o anumită funcţie mai mult decât venitul oficial presupune să faci, de cele mai multe ori, lucruri care sunt pe lângă lege, în cel mai bun caz, dacă nu chiar în contradicţie totală cu legea. Sper să nu se supere cei care s-ar putea simţi jigniţi de ceea ce spun. Eu aşa cred pentru că salariile pe care le au pe hârtie un primar, un parlamentar nu sunt atât de mare încât să... Da, îi poate asigura un trai decent, dar atât. Ori acolo unde apare ceva în plus este un semn de întrebare. Eu am trăit efectiv din salariile pe care funcţiile mi le-au oferit, fie că vorbim de primar, parlamentar sau europarlamentar. În paranteză fie spus, pentru că mi s-a pus această întrebare, şi au am dat la viaţa mea mediaţii foarte mult şi la fizică şi vă pot spune că este imposibil ca din meditaţii să poţi ajunge la un număr de şase case. Este total fals. Cunosc pe marea majoritate a profesorilor buni de fizică, matematică din Ploieşti. Niciunul nu a ajuns la această ”performanţă”. Aici se poate face o paralelă: profesor de fizică-profesor de fizică, inspector general-inspector general, primar-primar. Eu, în plus, am fost şi deputat şi europarlamentar şi tot nu am şase case. Dar aici îi las pe cei îndreptăţiţi să tragă concluzii.

Un alt element interesant în cariera dvs este acela că v-aţi ţinut familia departe de politică. A fost alegerea dvs sau a soţiei? 

Horia Toma: A fost decizia noastră, deşi soţia mea are convingeri politice foarte ferme şi le exprimă, dar nu s-a aventurat să apară în spaţiul public. Oricum, se uită la emisiuni politice mai mult decât mă uit eu în ultima vreme. Noi am fost tot timpul pe aceeaşi lungime de unde în ceea ce priveşte simpatiile şi antipatiile politice. Soţia mea, care este şi ea cadru didactic, dar în învăţământul universitar, şi-a manifestat în glumă de câteva ori dorinţa de a intra în politică, dar am ajuns la concluzia că doi din aceeaşi familie în politică nu se poate, e destul de dificil. În plus, nu ar fi un exemplu pentru că românii întotdeauna asociază vechea poveste cu ”Cabinetul 2” şi atunci, de câte ori soţ-soţie fac politică, se fac nişte asocieri. În marea majoritatea a cazurilor de politicieni, unul singur din familie a activat full time în politică pentru că există această percepţie care poate duce la alte interpretări de nepotism şi aşa mai departe.

E o dezbatere publică, în aceste zile, despre politicienii cu copii versus politicienii fără copii. Unii spun că oamenii politici cu copii sunt mai responsabili, iar ceilalţi arată spre politicienii ai căror copii sunt implicaţi în scandaluri urâte. Ce părere aveţi?

Horia Toma: Şi aici am un element în comun cu domnul în cauză (Klaus Iohannis- n.r.) pentru că nici eu nu am copii. Mi se pare o prostie această idee. După părerea mea, e o chestie care a fost folosită greşit în campanie. Cea care a lansat această idee a comis o gafă pentru că cel puţin unul dintre preşedinţii României nu are copii. Şi a fost trei mandate. A mai fost o serie îmtreagă de politicieni buni în România care nu aveau copii. A nu avea copii poate să provină din ”n” motive, ori valoarea şi profesionalismul nu sunt date de numărul de copii. Într-o perioadă de tristă amintire, înainte de `89, în mai multe grupuri a fost o chestie promovată de comunişti: dacă erau doi pe o grilă de valoare pe poziţii egale, îi departaja numărul de copii. Persoana care a lansat această idee poate fi bănuită de a avea uşoare sechele din acea perioadă. Sunt alte lucruri după care trebuie judecată o persoană. Este adevărat că sunt în Occident, şi mai ales la americani, preşedinţii SUA sunt toţi familişti, au unul sau chiar mai mulţi copii. Aia e altceva. Dar nu înseamnă că ai un handicap dacă nu ai copii.

Domnii Tăriceanu şi Meleşcanu au afirmat în cadrul unor vizite în Prahova că această campanie a fost parazitată de acţiunile justiţiei. Cum vi se pare?

Horia Toma: Sigur că da, aşa este. Atenţia opiniei publice a fost reţinută. Dacă mă întrebi ce am reţinut eu din campanie, am reţinut anchetele. Eu aici spun că vinovaţi sunt cei care au făcut aceste anchete, dar şi mass media care le-a popularizat aşa de mult. Ca om care sunt de 24 de ani în politică, eu discutam cu soţia mea şi spuneam că ducem dorul unor dezbateri politice reale. Înainte erau dezbateri foarte multe, acum fiecare candidat doar a spus şi şi-a susţinut nişte puncte de vedere. 

Un preşedinte nu trebuie să aibă un program de guvernare. E o mare greşeală pe care o fac mulţi dintre candidaţi. Programul de guvernare e apanajul unui prim ministru care are în spate un Guvern şi o majoritate parlamentară. Aici pot să spun că i-am reproşat acest lucru lui Victor Ponta. Pe undeva e de înţeles că e în funcţie şi e tentat să vorbească despre asta. Un preşedinte trebuie să aibă un program de ţară, ori singurul care, cel puţin în momentul de faţă, are declarat proiect de ţară este Călin Popescu Tăriceanu. Trebuie ceva care să ne propunem ca obiectiv strategi, ori el a spus ”hai să ne propunem să devenim a şaptea ţară din punct de vedere economic în UE”. Cei care promit chestii din astea, că impozite, că asfaltări... Niciodată un preşedinte nu se ocupă de aşa ceva. 

În acelaşi timp, un  preşedinte, după părerea mea, trebuie să vină astăzi cu un mesaj de conciliere pentru că societatea românească este inflamată. S-au creat atâtea falii- tineri versus bătrâni, bugetarii graşi versus bieţii oameni din sectorul privat, deci s-au creat nişte antagonisme. Deci, societatea e inflamată, bolnavă, deci avem nevoie de un preşedinte care să vină cu un mesaj pacifist, un mesaj de un fel de împăcare naţională. Şi noi simţim tensiunile. primim numai mesaje negative. S-a guvernat foarte mult făcând apel la sentimente de teamă. Tot timpul s-a spus ”nu trebuie ales cutare pentru că va face aia, aia”. S-a indus teamă. Oamenii au fost îndemnaţi să voteze un anumit candidat nu pentru că ar fi cel mai bun, ci pentru că ceilalţi reprezintă un pericol şi îi pun cetăţeanului în pericol chiar integritatea personală. La ora actuală, populaţia este stresată, speriată. 

După părerea mea, aici politicienii, nu toţi, dar foarte mulţi, au pierdut simţul realităţii şi s-au jucat cu nervii şi cu angoasele populaţiei. Când încerci să câştigi o competiţie speculând angoase, rezultatul poate fi dezastruos.

În plus, până acum doi ani, nu am văzut ca un demnitar al statului român să spună despre un altul că este hoţ, corupt, mincinos. Nu se practică aşa ceva, mai ales în ţările pe care vrem noi să le luăm noi ca model. Mai ales că nici nu probezi aceste afirmaţii, ci uzezi de o imunitate care îţi dă dreptul să spui orice vrei şi să nu te tragă nimeni de mânecă.

Ce e de făcut cu această imunitate?

Horia Toma: După părerea mea, este dusă până la un nivel inacceptabil. Ar trebui totuşi să opereze la toţi demnitarii o reducere a ei sau o condiţionare cumva, pentru că imunitatea nu trebuie să îţi dea dreptul să spui orice despre oricine. Defăimarea este pedepsită, ori prin imunitate eşti scos din acest circuit. Sunt adeptul ideii că parlamentarul trebuie să aibă imunitate în ceea ce priveşte declaraţiile politice pentru că el are voie, folosind limbajul adecvat, să critice puterea. De fapt, asta trebuie să îţi asigure imunitatea. În forma în care este, poate că imunitatea este prea mare. Pe de altă parte, trebuie să existe şi un sistem de control în condiţiile în care încă există serioase semne de întrebare dacă justiţia nu cumva acţionează la comandă. 

Ce mesaj aveţi pentru prahoveni?

Horia Toma: În primul rând, le transmit ideea de a nu-şi pierde speranţa. Eu continuu să cred că România va merge mai departe. Numai un răuvoitor nu va recunoaşte că România, cu mici sincope, a progresat în cei 24 de ani. Poate nu aşa de mult cât ne-am fi dorit şi poate nu aşa de repede, dar a progresat. Atunci, prahovenilor, care sunt, zic eu, oamenii cei mai luminaţi din ţară, datorită faptului că suntem un judeţ mare, cu viaţă economică, socială şi culturală efervescentă, le transmit gândul meu de bine şi îndemnul de a nu dispera, de a nu-şi pierde încrederea în viitor, dar şi îndemnul de a merge la vot pentru că absenteismul nu face decât să vicieze rezultatul unui vot şi să lase ca un număr mic de oameni să decidă pentru noi toţi.