Primul comunicat de presă al bisericii a fost emis în 1909. Myploiesti.ro l-a găsit în ziarul Vulturul, cu apariție pe 10, 20 si 30 ale lunii, și este semnat de Pimen, Mitropolit al Moldovei. Iată textul integral.

PIMEN,

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI SUCEVEI,

Vouă tuturor iubiţilor mei sufleteşti din oraşele şi satele Moldovel, Har şi pace vă doresc de la Domnu/ Nostru /isus Hristos iar din partea smereniei mele, binecuvântărl şi urări de tot binele şi de toată ferictrea.

Sunt aproape două luni de când din mila lui Dumnezeu, am fost chemat la cârmuirea sfintei Mitropolii a Moldovei şi Sucevei. De atunci incă aveam hotărârea de a vă face cunoscută venirea mea în mijlocul vostru, pentrucă aceasta era şi o datorie şi o dorinţă a sufletului meu, ca prin preoţii care-i aveţi, să vă vestesc, vouă tuturor, cuvântul Domnului, care trebue să ne însuflețească, în toate afacerile şi în toată viaţa noastră. Am amănat însă aceasta până acum, pentrucă am chibzuit a fi de mai mare folos, ca odată cu împărtăşirea sfaturilor mele, să vă fac şi urările mele arhipăstorale, pentru buna şi creştineasca petrecere de sf. Paşti.

Noi, creştinii, avem partea, de a simţi măngâere în sufletele noastre ori decâte ori ne îndreptăm cu rugăciuni către bunul Dumnezeu, care ne dă toate cele ce ne sunt de trebuinţă pentru viaţa şi hrana noastră. Şi de aceea, datori suntem ca dimineaţa, când ne sculăm din somn, după ce ne spălăm şi ne curăţim trupul şi înbrăcămintea, venind faţa sfintelor icoane, care trebue să împodobească casele noastre, ne însemnăm cu semnul sfintei cruci, rugând pe bunul D-zeu ca să ne lumineze mintea şi ne dea sănătate şi putere, de a începe cu bine şi cu spor, munca ce fiecare din noi avem de îndeplinit, după meşteşugul şi poziţia noastră.

Acesta este un vechiu şi frumos obiceiu, la care ţineau mult părinţii, moşii şi strămoşii noştri aşa că la începutul oricărei "intreprinderi, ei îşi făceau semnul sfintei cruci şi ziceau: ȚDoamne ajută». Si în adevăr D-zeu le-a ajutat, ca prin muncă. cinstită, să-şi câştige hrana de toate zilele pentru intretinerea familiei și să apere şi ţara contra năvălirei vrâşmaşilor neamului şi bisericei noastre.

Un alt timp de a ne închin lui D-zeu, afară de acel când ne punem şi ridicăm dela masă, este timpul rugăciunei de seara. După ce am isprăvit lucrul zilei, înainte de a ne culca se cuvine să facem rugăciuni către D-zeu, mulţumindu i că ne-a ajutat de am lucrat şi ne-am împlinit datoria zilei. Acestea, iubiţii mei fii în Domnul, sunt rugăciunile de toate zilele, pe care ca creştini, datori suntem a le face şi cei tineri ca şi cei bătrâni, căci cu toţii avem datoria de a mulţumi lui D-zeu pentru ceeace ne Părinţii datori sunt de a deprinde pe copii din frageda copilărie, cu indeplinirea acestor frumoase obiceiuri, de a se inchina şi a se rugă lui D-zeu.

Mamele mai ales, sunt îndatorite de a se ocupa cu creşterea şi ingrijirea copiilor, cum şi a casei de locuit şi anume a avea casele îngrijite, a avea copiii curaţi la. trup şi la imbrăcăminte, ferindu-i de tot ceia ce i-ar vătămă trupeşte şi sufleteşte. Să deprindă copiii cu obiceiuri frumoase, cu cuvinte frumoase, invăţându-i scurte rugăciuni către D-zeu, Maica Domnului, către îngeri şi către sfinți. Aşă cum va deprinde mama pe copii când sunt mici, vor fi şi atunci când vor fi mari. Şi fericită va fi acea mamă care va deprinde pe copiii ei, cu obiceiuri frumoase, trimiţându-i la şcoală şi indemnându-i la meşteşuguri pentru viitor.

Dar nu numai acestea sunt îndatoririle ce avem, de a ne ruga lui D-zeu, în toate zilele. Noi oamenii, mai avem îndatorirea de a merge duminicile şi sărbătorile la biserică, şi acolo, toţi împreună, ascultând cu evlavie şi cu băgare de seamă, sfânta slujbă, săvârşită de preot să ne rugăm în taină, ca bunul D-zeu, părintele nostru ceresc, să ne ferească de toate gândurile şi faptele rele, să ne arate calea cea bună, pe care mergând să ajungem la fericirea cea pământească si cea cerească. .

0, câte frumoase obiceiuri vechi creştineşti găsim păstrate la poporul nostru pentu sf. Paşti. 0 bucurie deosibită, care ne face a uita nevoile şi necazurile, o cu toţii la serbarea sfintelor Paşti. Cântecele bisericeşti se deosibesc de cele de peste an. Ele toate ne chiamă către o viaţă mai fericită. Să ne bucurăm deci iubiţii mei fii în Domnul de sărbătorile sfintelor Paşti şi să le petrecem în pace, cu dragoste şi cu iubire unii câtre alţii. Să facem ca cel puţin în aceste zile, viaţa noastră pă-mântească, să o petrecem aşa ca să ni se pară ca o viaţă cerească.

Bucuria de Sfintele sărbători ale Paştelor, se arată şi în firea lumei necuvantatoare. Priviti a sosit şi frumoasa primăvară. Soarele este mai încălzitor şi în faţa razelor lui în temeiul legilor puse de Dumnezeu, şi iarba şi pomii şi pădurile şi multe vietăţi, care in timpul iernei au fost ca intr'un somn adânc, acum în zilele acestea se trezesc şi se ridică către o nouă viaţă, însemnând o lege de muncă pusă de D-zeu în toate fapturile sale, dela om şi până la dobitoc şi dela floarea cea mai gingaşe şi până a iarba cea mai neînsemnată. Toate ne dovedesc că D-zeu a pus legea muncei adică a unei mişcări sau a creşterei, cum aşi zice, pentru arbori şi pentru erburi. Ei bine, omul ca cea mai desăvârşită făptură a lui D-zeu, este chemat şi este  ndemnat de însăşi firea lui, de a munci. Toţi suntem datori a munci. Sfântul Apostol Pavel ne zice in epistola sa: "cel ce nu munceşte, să nu mănânce". Prin muncă cinstită, trebue să ne agonisim cele de nevoe pentru viaţă. Unde nu e muncă, acolo este moarte. Si pentru ca vorbesc despre muncă ca despre o lege pusă de D-zeu, apoi cred de bine să-i trec din vedere, ci să vă fac luători de seamă că în primăvara acestui an, după o iarnă grea, sr cuvine ca să fim cât mai harnici la munca câmpului. Fără doială, am avut o iarnă lungă şi grea şi să rugăm pe D-zeu, ca să trimeată blagoslovenia sa cea cerească peste câmpiile şi holdele ţărei noastre, dând ploi ca astfel având un an plin de belşug, să se adeverească zisele bătrânilor noştri că atunci când este o iarnă grea şi omătu-i mare, semne bune anul are. Să co iderăm deci greutatea iernei si multa zăpadă, ca un bun semn şi cu toată hărnicia să lucrăm pământul holdelor noastre, fără perdere de timp. Aceasta o zic mai ales, pentrucă timpul de primăvară a intarziat si de aceea să grăbim a nu rămâne în urmă cu munca câmpului. Şi mai cred de bine a vă spune că anul acesta, sărbătorile sf. Paşti fiind în timpul muncii câmpului se cuvine ca Duminica sf. Paşti, a doua şi a treia zi să mergem la biserică şi să ne odihnim, apoi sa lucrăm până sâmbătă, căci nu trebuie sa perdern vremea. Ştitj că vi s'a mai adus la cunoştinţă în anii trecuţi, cum că Sf. Sinod a hotărât ca să nu mai ţineţi sărbători cari nu sunt în rândul sărbătorilor mari bisericeşti, sau ca sunt sărbători păgâneşti, pe care creştinii nu trebue să le ţie, căci păcătuesc înaintea lui D-zeu şi ne pricinuim o pagubă pentrucă nu întrebuinţăm timpul pe care D-zeu ni l'a dat spre a ne folosi de el. Aceste invâţăminte şi poveţe, vi le dau vouă tuturor iubiţi ai mei fii sufleteşti si va indemn cu stăruinţă ca'să luaţi cunoştinţă, de ele şi să le urmaţi, căci este spre binele şi folosul vostru. Si până când voi avea bucuria de a veni prin oraşele şi satele unde trăiţi pentru a vă binecuvânta şi a vă mai da şi alte poveţe, primiţi din partea mea urări de bună trecere de sf. Paşti şi Bunul nostru Părinte ceresc să vă dea tuturor sănătata şi mantuire.

Dată în resedinta noastră Metropolitană din laşi astăzi, 25 Martie anul 1909.

Archiepiscop PlMEN,

Mitropolit al Moldovei şi Sucevei.

Rubrica PLOIEȘTIUL SECRET este susținută de Kolectionarul.ro