Anii 70. Presa locală scrie periodic despre apariția OZN-urilor deasupra Ploieștiului. O astfel de relatare publicăm în continuare, cu mențiunea că toate persoanele citate în articol sunt reale, au existat, unele dintre ele încă mai trăiesc. De fapt, una din persoanele mentionate in articol este fostul director al RASP Ploiesti. 

--------------

OZN-uri deasupra Ploiestiului

Din bogatul dosar OZN sosit la redacţie (celor mai mulţi corespondenţi li se răspunde personal), am desprins un interesant material, pe care-l publicăm fragmentar, despre observaţiile efectuate de câţiva locuitori ai Ploieştiului. Autorul, profesorul CRISTIAN BĂLAN, merită felicitări atît pentru osteneala pe care şi-a dat-o, cât şi pentru modul eficient în care a condus discuţiile. Este încă o dovadă că fenomenul OZN poate fi abordat cu o pasiune lucidă, care nu exclude obiectivitatea.

Recent am avut din nou ocazia să stau de vorbă, la Ploieşti, cu cIţiva martori ai fenomenului OZN, oameni fără idei preconcepute, cu pregătire tehnică superioară, ceea ce ar subscrie în favoarea exactităţii informaţillor care mă interesau. Primul interlocutor mi-a fost inginerul electronist Adrian Brinzei, specialist în automatică, şeful atelierului de automatizare de la I.P.I.P. Ploieşti. Domnia-sa a binevoit să-mi relateze despre reperarea unui OZN lîngă Iaşi:

„Era In ziua de 16 sau 17 august a.c., pe la orele 20. Mă aflam la volanul automobilului meu, pe o pantă în apropiere de un pod, nu departe de fabrica „Tesătura". In dreapta mea se afla soţia, iar în spate băleţelul nostru, Radu, elev in clasa a II-a.

— Cum era cerul în seara aceea?

- Era înnorat, iar norii pluteau de la dreapta spre stînga, în sensul mersului maşinii. La un moment dat, zăresc prin parhriz, cam la 20--30 m deasupra unei păduri aflate la cca 5 km Inaintea noastră, un corp mare, luminos, cu contururi clare, de formă aproximativ tronconică, ale cărui baze, îndeosebi cea superioară, răspîndeau o lumină cu mult mai intensă decît restul oblectului. Imediat am tras maşina pe dreapta, oprind motorul. Eu şi copilul am ieşit afară ca să-l vedem. Nu se auzea nici un sunet.

— Ce culoare avea corpul ?

— Strălucitoare spre alb dar, cum v-am spus, bazele erau mai luminoase. Am văzut cu toţii, destul de bine, cum cobora lin, pe verticală, probabil în pădure sau în spatele ei. Pentru cîteva clipe, a fost acoperit de norii care alergau destul de repede prin dreptul lui.

- Nu cumva era vreun avion, vreun elicopter sau vreo rachetă de semnalizare?

— In nici un caz.

- Cam la ce dimensiuni l-aţi apreciat?

— De la distanţa la care ne aflam noi, i-am dat vreo 10 m diametru.

— Avea jet la baze?

- Nu. După ce s-a lăsat pe pămInt, nu l-am mai văzut.

Ing. Larisa Brinzei: Avea mărirnea de formatul A4, cum spunem noi în limbaj tehnic. (...) Mai tarziu s-a înseninat şi a răsărit Luna. Deci Luna nu putuse fi, deoarece obiectul cobora".

Un caz foarte asemănător ni l-a descris tovarăşul Miron Oprea, profesor de matematică la Institutul de petrol şi gaze, preşedinte al Societăţii de ştiinţe matematice, filiala Prahova

— In seara de 15 septembrie a.c., pe la orele 22, veneam cu maşina acasă dinspre Văleni spre Ploieşti. Eram cu soţia şi cu doi nepoti: unul în clasa a V-a, celălalt într-a VII-a. Imediat ce a trecut bariera de la Blejoi soţia a văzut în direcţia sud-est, deci înaintea şoselei, o puternică lumină care cobora Incet, parcă pe latura estică a Rafinăriei „Vega". Pentru a nu-mi distrage atenţia în timpul condusului, mi-a arătat-o cîteva clipe mai tîrziu. Părea situată la cca 100 metri altitudine. Cu cît ne apropiam de rafinărie, cu atît părea mai distinctă. Cerul era instelat. Timp de 40 de secunde, am avut impresia că obiectul luminos stă pe loc, la 7-800 de metri inaintea noastră. El însă cobora foarte, foarte lin. Când am ajuns aproximativ în dreptul Rafinăriei, obiectul coborîse şi nu l-am mai putut vedea. Poate se lăsase pe cîmpul dinspre Ploieştiori, aflat lîngă rafinărie.

— Ce amănunte aţi mai observat?

— Avea forma cilindrică, cu un inel strălucitor la baza inferioară. Inălţimea „cilindrului" era de 2-3 m, iar diametrul bazei tot de vreo 3 m. Iradia o puternică lumină albăstruie."

In aceeaşi seară, la aceeaşi oră, acelaşi obiect zburător neidentificat a

fost observat şi de tovarăşa Amalia Negroiu din Ploieşti, str. Prahovei nr. (...), care l-a văzut din „spate", fiindcă dînsâ venea de la serviciu dinspre centrul oraşului spre periferie. Singura nepotrivire rămîne asupra culorii obiectului:

- Era ca un pepenaş micuţ de culoare roşiatică şi cădea lin spre Rafinăria „Vega", într-o direcţie oblică, de la stînga spre dreapta... Pînă acolo cred că erau 2-3 kilometri.

Mai recent, la 21 septembrie a.c., tovarăşul Nicolae Rădulescu, inginer şef la I.P.I.P. Ploieşti, a văzut un OZN luminos:

— De la fereastra apartamentului meu arn posibilitatea să observ o mare porţiune de cer. In ziua aceea, la orele 19.29, tocmai îmi potriveam ceasul uitîndu-mă la televizor. Deodată am zărit un corp care a apărut hrusc, avînd o formă mai mult discoidală decît sferică şi o culoare roz-pală. Conturul lui nu era prea clar. Marginile păreau voalate, învăluite într-o masă gazoasă, fierbinte. Obiectul zburător venea fără zgomot, dinspre sud spre nord, cu o viteză mai mare decît a avioanelor cu reacţie. Iniţial, am crezut că-i vorba de un meteorit.

- Nu fusese oare vreun satelit intrat în straturile dense ale atmosferei, vreun satelit în dezagregare?

— Am văzut foarte mulţi sateliţi. Faţă de aceştia, ca şi faţă de cele mai luminoase stele, avea diametrul de vreo zece ori mai mare, iar sateliţii in cădere ştiu că ard, lăsind o dîră, pe cînd OZN-ul observat de mine nu lăsa nici o urmă. In plus, avea un mers oarecum tremurat, punctat. L-am zărit bine timp de circa şapte-opt secunde, după care a trecut peste bloc.

— Aţi mai chemat pe cineva?

— Da, am chemat imediat soţia şi copilul care se aflau în bucătărie. Cînd au venit, obiectul trecuse... Băiatul meu s-a apucat să stea la pîndă în dreptul ferestrei şi deodată îl aud strigInd: „Tăticule, uite-l c-a venit înapoi!". Intr-adevăr, acelaşi obiect reapăru, de data asta făcînd drumul în sens invers. Timp de 4-5 secunde s-a înscris într-o curbă de 90° după care a dispărut în dreptul aeroportului Strejnic.

articol susținut de Capsula Timpului