Cat mai suportam mizeria asta post comunista? Ca parinte al unui absolvent meritoriu de medicina generala am inteles demult ca locul de munca pentru copilul meu nu poate fi aici, printre gandaci, prin mizeria care o intalnim la tot pasul, mai ales umana. De la poarta pana la intrare in cabinetul medicului romanul trebuie sa numere... iar in cabinet depinde unde intra. Ca pacienti, am ajuns sa spunem "sarut mana" si ultimei tiganci de la poarta sau care da cu presul prin spital. Cum sa munceasca?! Stau cu ochii doar pe amarati, cum sa mai scoata ceva de la  ei,doar au de recuperat din plata pe care au facut-o la angajare. Cum sa se faca treaba de calitate cand e plin spitalul de astfel de jeguri? Cine sa ii puna la lucru, doar sunt in serviciul lor. E plin spitalul de gandaci, toti sefii si-au adus tot arsenalul aici:copii, nepoti, neamuri bune si proaste. Managerul daca e bun ai tot ce vrei. Dar la judetean asa se vrea. Prostia e la ea acasa. Ne mai intrebam oare de ce chirurgul mai uita uneori cate o pensa, un pansament in operatie in corpul bolnav. De stresat saracul ce este ca ata nu e buna si oricum o sa faca infectie si se intervine inca odata post operator. Dar ii pasa cuiva? Se pare ca nimanui. Timpul trece, leafa (aia mica) merge, noi muncim cu drag, dar pretul il platim noi, pacientii. Si stiti bine cum. O data cu bani, dar numai conteaza banul daca tot actul medical ar fi impecabil. Dar cel mai neplacut este ca platim cu viata sau cu multe zile de recuperare si de ce nu cu nervii intinsi la maxim pentru tot ce trebuie sa suportam in spitalul judetean. 

Ai o poveste de spus? Scrie-o la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.