Mama mea a fost internata acum cativa ani la Spitalul Judetean, cu o hemoragie interna dintr-un ulcer perforat. Camera de 10 paturi. Am dat bani ca sa aiba un cearceaf intreg sub ea. In aceeasi camera, o batrana intreba in continuare cand o vor opera, pentru ca se amana de la o zi la alta, pana cand o bolnava din salon, i-a zis-o pe sleau: "mamaie, ai dat bani la doctor?" "Nu, maica, trebuie?" "Ia incearca mata si ai sa vezi minunea...". Peste doua zile batrana iesea din sala de operatii cand eu mergeam acasa. Mamei ii coborase hemoglobina la valori foarte mici, cu toate plicurile impinse la personalul din spital, nu se hotarau pentru o transfuzie... Pana la urma a fost operata...Ii aduceam noi de acasa medicamentele pentru inima, pentru ca in spital nu le aveau. Eu vorbisem deja cu avocatul.... Seara gandacii ma salutau la plecare pe holurile spitalului, care avea acelasi mobilier din totdeauna, Mi se parea un cosmar, nu un spital si mai ales noptierele din saloane erau ca o gura fara dinti, cu sertarele care erau rupte si usile care nu se inchideau. Daca ar fi fost un pic de constiinta in personalul medical, in loc sa ciubucareasca chiar si de la cei saraci, ar fi trebuit sa adune banii si sa incerce sa puna la punct spitalul, in loc sa faca concediile in fiecare an "afara" sau sa-si mai adauge o bratara pe mana. Ce rusine!

Ai ceva de povestit? Scrie-ne la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.