Imprimă această pagină

"Nu beți rachiu!", prima campania anti-alcoolism a avut loc în 1890

"Nu beți rachiu!", prima campania anti-alcoolism a avut loc în 1890

1890. Alcoolismul făcea ravagii în România Mică (Transilvania încă aparținea Imperiului Austro-Ungar). Se vedea în toate sălile de tribunal din toată țara, dar mai ales în cârciumile de la periferiile Bucureștiului. Revoltat, un jurnalist scrie acest text care devine viral (în acele vremuri, "viral" însemna că este preluat și de alte publicații). Chef Mă-ta Mare, cel mai mare furnizor de rețete vechi românești (link) îți propune această lectură captivantă.

Cărți Digitale de Rețete Adaptate Lecturii pe Smartphone (link)

Sînt mai multe otrăvuri cari vatămă şi strică unor părţi anume din corpul omenesc. Una e otrava care strică sângelui, alta muşchilor, alta măduvei, alta creerului şi aşă mai departe. Alcoolul este otrava minţii. Ea se găseşte in rachiuri. Se scie că creerul este compus în cea mai mare parte din materii grase şi alcoolul are o insuşire cu totul curioasă, de a fi atras de părţile grase ale corpului mai ales de creer. Prin firea, lui, alcoolul înghiţit, amestecându-se cu sângele se alipesce mai uşor de celulele creerului, le irită, le aţîţă şi le paraliseză. Alcoolul strică moralitatea şi sănătatea poporelor, nimicesce puterea de trai a oamenilor, aduce sărăcia, face să se imulţească crimele şi să se nască o mulțime de boli, pe cei bolnavi îi trintesce la pămint, incuibă nebunia, impinge la sinucidere, aţîţă la stricarea tinerimii, sfarmă iscusinţa meşteşugarului, stinge inteligenta omenescă, micşoreză puterea de muncă a individului, aduce stîrpiciunea şi face să descrască populatiunea. Prin alcool rasa se stinge, iar beţia, care pune pe om pe cea din urmă treaptă animală e ruşinea cea mai degradată care a putut vr'odată să lovească neamul omenesc.

Grafică Vintage Perfectă pentru Casa sau Localul Tău (link)

Când omul e beat, slăbirea creerului începe de la părţile cele mai delicate, cari servă facultăţilor noastre mai alese. Mai intâi pierdem atenţiunea, judecata şi voinţa; in timpul beţiei nu putem urmări o idee puţin mai încurcată şi fără voinţa nostră ne facem indărătnici: încăpăţînarea beţivilor e vestită. Instinctele, patimele şi imaginaţiunea noastre sînt aţîţate de o dată. Se produce un desechilibru în tot corpul. Pentru patimi sîntem oameni mari, în timp ce mintea ne-a scăzut ca la copii. In starea beţiei pierdem orice măsură şi îndrăzneala îi ia locul; ne facem ambiţioşi, lăudăroşi, inchipuiţi, piedicile şi greutăţile dispar înaintea noastră, autoritatea şi disciplina o dăm dracului şi ne lăsăm seduși de ideile şi de îndemnurile nostre cele mai fără frîu şi fără rînduială. Fericirea şi entusiasmul se stinge repede. Furia, mânia şi violenţa urmă stării veseliei de o clipă. In cas când beţia nu este violentă apoi este tristă. Toate simţurile omului se întunecă sub înrîurirea otrăvii alcoolice şi dacă în primele momente starea lui se pare bună, după câtva timp începe a reda realitatea lucrurilor şi ideile cele mai negre il copleşesc şi de multe ori ideia de a se sinucide i se nasce în cap, pentru ca să curme odată pentru totd'a-una cu viaţa lui miserabilă. Mai întîiu bea ca să-şi producă oarecare veselie; veselia pe care o căută atâta neînfăţoşându-i-se, urmează a bea de durere, pînă în adever scapă de ea când sunt damblagiti. Reamintiţi negreşit cu toţii chipul beţivului: ochii nesiguri căutând aiuriţi în tote părţile, cu pleoapele îngreuiate, cu capul tremurând, cu vorba îngăimată şi d'abia ţinându-se pe piciore; nu trece multă vreme şi sărmanul om robit de patimei beţiei cade sdrobit, nesimţitor la lovituri, mişcături şi împunsâturi, nesimţitor nici la frig şi nici la căldură. Acestea sînt stările prin cari trece un om care e cuprins de patima alcoolică. Când alcoolicul ajunge în starea cea din urmă a beţiei, tot felul de vedenii încep a i se arătă şi nebunia îl cuprinde şi i se pare, că totâ lumea îi vrea reul, începe a vede spirite şi ideia de a se ucide se nasce repede în el. Nici o boală nu produce atâtea sinucideri, ca alcoolismul.

Articol apărut în mai 1890 în ziarul Albina. Sursa: Chef Mă-ta Mare (link)

Alcoolismul este manifestarea, conștientă sau nu, prin care individul caută satisfacerea nevoii de a consuma alcool, indiferent de mijloace sau consecințe, pentru evitarea stărilor psihice neplăcute. Consumul de alcool este determinat atât de dependența fizică, cât și dependența psihică.