cum se trata răceala acum o sută de ani

cum se trata răceala acum o sută de ani

Guturaiu sau coriză, gutunar, şuhărie este o boală pe care trebue se o aibă tot omul, odată sau de mai multe ori pe an, în toate anotimpurile şi la orice vârstă, de aceea nici nu este altă boală pe care s'o cunoască aşa, de bine şi cu care să fie aşa de obişnuit, încât de multe ori nici n'o mai ia în seamă.

Guturaiul constă în aprinderea sau inflamația peliţei care căptuşeşte nările. Căptuşeala nasului se numeşte în ştiinţă mucoasă. Dacă ne uităm în nas vedem nişte ridicături mari, netede, lipite de păreţii externi ai nărilor cari se numesc cornete şi între cari se află nişte adâncituri. Peste aceste ridicături şi adâncituri se întinde mucoasa nazală. In fiecare nare se deschide câte un canal, care vine de la ochiul din aceea parte, şi prin care curg lacrimile, după ce ele au spălat ochiul. Nările se impreună înapoi intr'o singură deschizătură, adecă în gât, deasupra ceriului gurii şi în laturile acestei deschizături se află alte două deschideri, cari sunt ale canalelor ce merg din gât la urechi. Mucoasa, după ce a căptuşit nasul, se intinde şi căptuşeşte atât canalele cari vin dela ochiu în nas, cât şi pe acelea cari merg dela gât în urechi. Când se aprinde mucoasa, imflamatia se duce prin toate adânciturile dintre ridicăturile nărilor şi produce nişte muci cari se curăţă cu anevoinţă. Din această pricină la unii bolnavi, mai ales la cei slabi, guturaiul nu se vindecă şi trece în stare cronică, adecă se invechieşte şi ţine ani indelungaţi. Mai mult decât atâta, inflamaţia mucoasei se poate intinde mai departe, în canalele prin cari vin lacrimile din ochi şi în canalele prin cari trece aerul din gât în urechi. Atunci acele canale se astupă şi din această pricină se inbolnăvesc ochii, căci lacrimele nu mai pot curge în nas, se inbolnăvesc urechile, căci prin canalele dela fundul nasului nu mai poate merge aer în urechea mijlocie de dincolo de timpan.

Guturaiul este o boală, care se ia, este contagios, microbian. Microbul lui se găseşte în mucozităţile nasului şi pe toate obiectele atinse de acele mucozităţi. Deşi guturaiul este o boală uşoară în cele mai multe cazuri paza în contra lui ne poate scăpa de multe urmări rele. Guturaiul trece dela om la om, mai ales la cei ce locuesc în aceeaşi odaie. Agentul boalei se află în mucii şi în scuipatul bolnavului, precum şi pe toate obiectele mânjite de aceştia. Se poate ca microbul să se afle şi în atmosfera în care tuşeşte bolnavul.

Guturaiul are două forme: acută (proaspătă) şi cronică (invechită). Cei cu guturaiu proaspăt au nasul înfundat, ochii lăcrămează, durere în frunte, strănutare cu iuteală pe nas şi din nas curge la început un fel de apă limpede, iute, iar după o zi sau două muci gălbui. Cei cu guturaiu invechit au nasul întotdeauna mucos şi când îl improspătează, ceeace se întâmplă foarte des, au toate turburările guturaiului acut. Cei cu guturaiul cronic incep dela o vreme să aibă bube în nas, să le pută nasul şi în cele din urmă işi pierd mirosul. Din toate cele zise până aci rezultă că guturaiul, mai des la slabi, nu este aşa uşor cum de obiceiu ne place să-l considerăm. El este o adevărată boală, cu urmări rele.

Cauza cea mai comună a guturaiului este frigul umed. Guturaiul este greu de vindecat in chip radical şi recidivele sunt greu de prevenit. Cu toate astea o îngrijire igienică şi o perzistenţă în tratament în cele mai multe cazuri, chiar în cele mai grele, fac ca urmările acestei boale să nu fie grave.

Tratament. Cei predispuşi la guturaiu trebue să se apere de frigul umed, îmbrăcându-se în haine uscate şi călduroase de lână, să locuiască în odăi uscate, expuse la bătaia soarelui. Când cineva a căpătat guturaiu, chiar de la inceput, să caute să inăduşească bine şi mult, stând în pat şi luând de 2-3 ori în timpul zilei ceaiuri calde de nalbă, de teiu, de viorele, de muşeţel, de soc, băi de muştar la picioare,  muştare la ceafă, pe nas să tragă apă caldă, puţin sărată şi iodată, vaselină cu mentol, uleiu camforat. Ca lucruri de casă, se mai recomandă pentru tras pe nas spirt de muştar, de hrean, zeamă, de lămâie, ţuică. Guturaiul poate deveni foarte serios la noii-născuţi cari nu pot respira în timpul când sug, aşa că ei sunt ameninţati de sufocaţie ori de câte ori iau ţâţa în gură, iar atunci, de fricâ, nu mai vreau să sugă, ceeace îi slăbeşte foarte mult. Pentru aceasta nu ne rămâne decât să-i hrănim cu linguriţa, sau mai bine să căutăm să le desfundăm nasul punându-le în fiecare nare câte o picătură, de 3-4 ori pe zi, cu uleiu de olive sterilizat sau să li se facă, spălături în nas cu o tulumbiţă cu bicarbonat de sodă 1 gr. la 200 gr. apă, sau cu ceaiu de muşețel. In odaia bolnavului este bine să se afume din când în când cu ienupere şi să se facă aerisirea, cel puţin de două ori pe zi.

rubrică oferită de Kolectionarul.ro

Go to top
JSN Time 2 is designed by JoomlaShine.com | powered by JSN Sun Framework