Numele meu este M si altii si-au dorit ca eu sa mor. Am 27 de ani, adica 2 ani de cand am primit o veste care ar face orice tanar barbat sa i se inmoaie gladiolele: ai cancer.

Se facea ca cu o zi inainte de aniversarea mea, am inceput sa simt o durere foarte intensa in zona lombara, atat de intensa incat abia puteam sa merg drept prin casa. Ma antrenez la o sala de forta de cativa ani si recunosc o intindere cand o am... asta nu era intindere, iar in zona respectiva nu era decat sa presupun ca era rinichiul.

Primul instinct este sa apelez numarul de urgente 112, si sa cer ajutorul lor. Nu de alta, dar politica marelui Spitalului Judetean de Urgente Ploiesti, este sa preia ca urgenta, doar ce vine prin Salvare. Altfel, daca esti impuscat in cap si le ciocani la usa, iti spun ca nu reprezinti o urgenta. Ajuns la Urgente, generalistul de acol dupa ce ma palpeaza, ma maseaza si imi face un antiinflamator, culmea, ma lasa durerea. Mi-a spus ca cel mai probabil este ceva muscular, si scarpinandu-ma in cap, m-am dus acasa la 4 dimineata.

A 2-a zi am luat-o de la capat. Aceeasi durere crunta, in aceeasi zona. M-am masat, m-am geluit, am purtat un bandaj adeziv pentru a imi incalzi musculatura, si iarasi m-a lasat. Asta pana a venit seara, cand din nou am ajuns la Judetean. De data asta, am dat peste un generalist care m-a crezut pe cuvant ca este de la rinichi, si m-a trimis la Urgente Urologie, in cadrul aceleiasi institutii.

La urologie am dat de un domn doctor, care dormea. Nu-l invinuiesc ca dormea, daca nu avea treaba, este o fiinta umana, si nu pot decat sa-mi imaginez ce inseamna sa fii de garda. Dar atunci cand esti treaz, trebuie sa fii si treaz. Semiadormit, ma trimite la echografie, unde doamna echografista a gasit o pietricica de 7mm la rinichiul drept. Cu fisa de la echo, m-a trimis inapoi la medicul urolog care mi-a dat niste pastile de durere (nospa) si un antibiotic (ciprofloxacin). Mi-a zis ca daca durerea nu trece, sa-mi fac ketonal injectabil. Din nou, m-am dus acasa la 4 dimineata, in concediu medical.

Ma consider binecuvintat ca nu m-am oprit aici. Poate multi dintre noi sau batranii nostri ar fi facut-o, ca deh, au verdictul domnului doctor, iar domnul doctor are mereu dreptate si stie ce-i de facut. Avand si eu habar cat de cat de cum functioneaza organismul uman, am astat si m-am gandit: bun, opresc durerea, bun, nu ma infectez, insa cu piatra ce se intampla? Nu sunt in niciun fel complexat de marimea penisului meu, insa totusi era cam absurd sa scot 7mm pe cale naturala... mai ales ca pietrele de rinichi nu sunt tocmai netede si rotunde, ma gandesc

Apelez la tratamente alternative, asa-zisele tincturi care sparg pietrele. Lasand la o parte bullshitul dupa incercari de 3 saptamani, si inca in dureri crunte, am gasit singur solutia pe internet. Si anume litotritia extracorporala. Pe romaneste, iti bombardeaza piatra cu ultrasunete, fara sa te taie, pana se sparge, apoi o elimini la pisoar, cu sanse chiar sa nu simti nimic.

Perfect, am zis. Ma duc la Spitalul de Urologie din Ploiesti, pentru ca trebuia sa ma prezint cu niste analize medicale si o scrisoare medicala. Acolo mi se spune ca substanta pe care trebuie sa mi-o injecteze in vena, pentru urografie (o radiografie a sistemului urinar) este pe baza de aur, si ca o fiola este per 2 pacienti. Mai trebuie sa gasim un pacient. Am mai gasit un pacient, si ne-am facut amandoi urografii. Mi-am facut si scrisoare medicala pe baza unei noi echografii a rinichilor.

Ajung intr-un final in sistemul medical cu plata, pentru ca la stat te uita Dumnezeu. La Medlife, sub observare echografica, mi-am bombardat nenorocita pietricica, si am eliminat-o.

A trecut apoi un an, si din propria initiativa am zis, hai sa merg sa fac o echografie, sa vad ce mai e prin mine. Cand colo, medicul care m-a examinat, a observat un contur neregulat al vezicii urinare, care in principiu ar trebui sa fie neteda si rotunjoara. Fara sa se pronunte definitiv, ma trimite sa fac o tomografie. Surpriza, crescuse ceva in vezica mea urinara.

Am zis atunci sa scurtez drumul, si sa ma duc la cel mai bun urolog din Romania, crescut sub marele profesor Ioanel Sinescu, promotor al microchirurgiei, endoscopiei, cu cateva mii bune de operatii ca prima mana, scriitor pentru National Geographic, si autor de manuale universitare. "Domnul doctor mi-a spus clar atunci, este o tumora, si 98% din ele, sunt maligne. Maine te operam."

Trecand peste trauma pe care am trait-o eu cu familia mea, mai ales sotia mea cu care abia ma casatorisem, am ajuns intr-un final, dupa biopsia care a confirmat ca a fost cancer si dupa ce am planuit schema de chimioterapie, sa vorbesc cu domnul doctor.

Mi-a explicat, ca prima lectie din manualul de medicina, capitolul urologie, subcapitolul imagistica-echografie, este ca atunci cand decizi echografie, echografia se face la intregul aparat urinar, asta incluzand rinicii, uretrele si vezica. Tumora mea era acolo de mai bine de un an. Asta inseamna ca 3 doctori au ratat-o. Mi-a spus (referitor la prima experienta cu piatra), ca orice piatra trebuie sparta, pentru ca risca chiar sa coboare pe uretra, blocand sistemul urinar, si conducand chiar la moarte. Mi-a explicat ca piatra = infectie, si d-aia mi s-a prescris antibiotic, insa antibioticul se prescrie in functie de bacterie, si spre suprinderea mea, E-Coli (aceea era bacteria) nu s-a tratat cu Ciprofloxacin, ba chiar aparea in antibiograma cu R, de la "rezistent". Si am trait cu bacteria asta un an, care putea sa-mi infecteze intreaga familie.

Acum sunt sanatos. Am facut chimioterapie intravezicala, sunt cu controalele la zi, mananc sanatos, alerg, si ma bucur de viata. Toate datorita lui Dumnezeu, care m-a ajutat sa fiu nelinistit, si care m-a condus la mana doctorului care m-a operat.

Ai patit ceva ce merita stiut si de altii? Scrie-ne la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Povestea ta va fi publicata aici: myploiesti.ro/mesajedinploiesti