ILF însemna „Întreprinderea pentru Legume si Fructe” si se ocupa de producerea și valorificarea legumelor și fructelor in Prahova, un tip de întreprindere comunistă existentă în toate județele României în anii ’70–’80. Era o unitate economică de stat, subordonată: Consiliului Popular Județean și Ministerului Agriculturii/Comerțului Alimentar. Scopul ei era să colecteze, producă, proceseze și distribuie legume și fructe pentru populație, pentru întreprinderi și pentru export.

Ce făcea concret?

Colecta legume și fructe din CAP-uri, IAS-uri și gospodăriile populației. Le sorta și ambala (cele proaspete, pentru consum rapid). Le procesa în: legume și fructe deshidratate (chipsuri de cartofi, morcovi, ceapă uscată, ardei, țelină), supe instant, ceaiuri din plante, fulgi de legume pentru industria alimentară, marmeladă, compot, sucuri. Apoi le distribuia către: Alimentara, magazinele specializate „Legume-Fructe”, cantine, fabrici alimentare, uneori și pentru export în țările socialiste.

În Prahova existau: centre de colectare (la Ploiești, Câmpina, Vălenii de Munte, Mizil), unități de deshidratare și depozitare la Băicoi, Valea Călugărească, Bucov, linii de ambalare pentru produse exportate (mere, pere, prune). Întreprinderea era responsabilă și de depozitele frigorifice unde se păstrau mere pentru iarnă (celebrele „mere Ionatan românești”). Pe scurt: era structura oficială a statului comunist care controla tot lanțul legumelor și fructelor în județ: de la câmp → depozit → procesare → magazine → export.

În anii ’80 regimul promova: autoconsumul, înlocuirea produselor importate, conservarea alimentelor peste iarnă, dar și ideea că industria românească furnizează un „sortiment bogat și variat” chiar dacă în realitate penuria era foarte mare iar magazinele aveau deficit masiv de produse proaspete.