ANUNȚ IMPORTANT: În temeiul Legii nr. 1/1985, adunările cetățenilor care au avut loc în semestrul II 1987 în municipiul Ploiești, orașele și comunele județului Prahova au hotărât ca o parte din contribuția în muncă pentru anul 1988 a locuitorilor să fie prestată prin colectarea și predarea la punctele amenajate special de I.J.R.V.M.R. Prahova a unor cantități de materiale refolosibile. Potrivit normelor aprobate, se pot preda pentru o zi de contribuție în muncă următoarele cantități de materiale refolosibile: 10 kg. hârtie și cartoane sau 10 kg. cioburi de sticlă (spărturi, inclusiv sticle și borcane atipice) sau 25 kg. oțel, fontă, fier vechi. Cantitățile de mai sus pot fi predate de îndată, indiferent dacă s-au primit sau nu înștiințări din partea comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare, deoarece I.J.R.V.M.R. Prahova comunică acestora, periodic, borderoul cuprinzând datele de identitate și cantitățile predate, pe baza cărora se operează în evidențe efectuarea numărului corespunzător de zile de contribuție în muncă. Predarea unor cantități mai mari de fier vechi nu compensează obligațiile de predare a cantităților de cioburi și hârtie stabilite. Neefectuarea contribuției în muncă atrage după sine obligația persoanelor în cauză la plata unor sume între 100–120 lei pentru fiecare zi neefectuată.
Explicație: ce erau „adunările cetățenilor”
În perioada comunistă, adunările cetățenilor erau forme oficiale de „consultare populară” introduse prin Legea nr. 1/1985 privind autoconducerea muncitorilor și autogestiunea socialistă. În realitate, nu erau adunări libere, ci ședințe obligatorii organizate de Partidul Comunist Român, prin intermediul consiliilor populare (echivalentul primăriilor), în care locuitorii erau convocați pentru a „hotărî” — formal — asupra unor acțiuni stabilite deja de autorități. Scopul acestor adunări era: mobilizarea populației la muncă voluntară (așa-numita contribuție în muncă), colectarea de materiale refolosibile, plantări, curățenie, sau lucrări edilitare, susținerea planurilor economice locale. În practică, aceste adunări funcționau ca instrumente de control social și de propagandă, menite să dea impresia că deciziile de stat erau luate „de popor”. Participarea era obligatorie, iar neparticiparea sau refuzul de a efectua contribuția în muncă (cum e cazul din anunț) atrăgea sancțiuni financiare — aici, o amendă între 100 și 120 lei pentru fiecare zi neefectuată.
