Ploiestiul a dat Romaniei si lumii nu doar petrol si texte amuzante semnate de Caragiale. O intreaga pleiada de nume au lasat urme adanci in cultura romaneasca, chiar daca recunoasterea publica nu le-a fost acordata. Printre ei se numara si sculptorita Florica Ioan. Artista i-a atras atentia criticului Eugen Schileru, inca de la prima sa expozitie, "Simeza" (1963), prin "modernismul temperat, de nuanta clasicizanta". "Familiarizată cu toate materialele destinate sculpturii (lut, lemn, bronz), Florica Ioan realizează lucrări de factură realistă, preocupată fiind îndeosebi de reprezentarea figurii umane, a portretului, şi mai ales a portretului de copil. Artei sale, inspirate din real, nu-i lipseşte însă un anume lirism, o poetică subtil evocatoare". Florica Ioan apare in "Dicţionarul artiştilor români contemporani", Editura Meridiane, Bucureşti, 1976, scris de Octavian Barbosa, si in "Sculptura în România", Editura Medro, Bucureşti, 2005, de Mircea Deac.

Florica Ioan s-a nascut la Ploiesti, in 1923 si a murit in Bucuresti, in anul 2008. A absolvt Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, avandu-i profesori pe Cornel Medrea şi Nicolae Dărăscu. A fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A avut mai multe expozitii personale: in 1964 - Galeria Simeza, Bucureşti; in 1970 - Galeria Simeza, Bucureşti; in 2005 - Ritmuri şi respiraţii, Galeria Dialog, Bucureşti si a participat la numeroase expoziții de grup. Din 1952 participă la majoritatea saloanelor municipale şi republicane, precum şi la expoziţiile de grup ale sculptorilor; 1958 - Rusia; 1960 - Germania; - Budapesta, Ungaria; 1961 - Moscova, Rusia; 1963 - Ungaria şi Cehoslovacia, 1968 - Paris, Franța; 1970 - Torino, Italia; - Varşovia, Polonia. De la debut, pe parcursul celor 50 de ani dedicati creatiei artistice, din multimea lucrarilor realizate, artista a alcatuit, in propriul atelier, un muzeu personal cu  77 de sculpturi in marmura, piatra si bronz, precum si o serie de desene, realizate in penita sau laviu. De numele Floricai Ioan se numara sim cateva lucrări monumentale: 1956 - George Enescu (bust), Grădina Publică din Galaţi; - Odihna, Pitesti, Argeș; - Legenda, Băile Felix, Bihor; - Tabăra Magheru, Râureni, Vâlcea.

Unul din cei mai pregnanti critici romani de arte vizuale, Ruxandra Garofeanu, ii dedica un text elogios in catalogul expozitiei personalei "Insula de sculpturi", din 2005. Ruxandra Garofeanu a fost initiatoarea primei expozitii din cladirea recent construita a Primariei sectorului 2, spatiu numit ulterior Galeria Dialog. Galeria s-a deschis cu expozitia "Ritmuri si respiratii" (sculptura si desen) a Floricai Ioan. Natura reflexiva si parcimonioasa cu efectele de scurta durata, Florica Ioan si-a construit cu admirabila rabdare opera, poposind in aproape jumatate de veac numai de sase ori in spatiile de expunere. Inconjurata in atelierul propriu din Pangrati de stralucirea misterioasa a sculpturilor, a "insulei de sculpturi", cum spune in catalogul expozitiei Ruxandra Garofeanu, artista a stiut sa valorizeze formele iesite din "bisturiul" sau de artist, "vii si nevatamate", mesajul artistic constituindu-se intr-un act exterior de virtuozitate stilistica. Lucrarile sale arata intr-o cadenta logica vitalitatea unei opere redate timpului, dezgolite de umbra apasatoare a monumentalului incongruent. Corpul uman, pentru care Florica Ioan are o veneratie lesne de vazut, strapunge aerul in linii si forme cizelate, in stranii glisari si cu echilibrul proportiei. In fapt, obiectul veneratiei, corpul uman, ii da posibilitatea sa arate, sculptandu-l, statornicia acestei frumuseti. Datoria spirituala este de-a potoli insasi starea de gratie, ferind-o de pacatul artistic al sentimentalismului. Din oricare unghi ai privi, sculpturile Floricai Ioan au sete de miscare, glisand ca intr-un vis al materiei in propriile volume. Torsuri, dansuri, nuduri, maternitati, nu in vartejuri de exprimari sau detalii plastice accidentale, ci intr-o impacare admirabila cu spatiul in care au poposit. Bronzul, piatra, marmora in care este memorat corpul uman au fost cu atata rost folosite, incat ai senzatia ca aceasta truda artistica a vrut in primul rand eliberarea materialului de mutenia lui anonima. Stilizarea lucrarilor duce deseori cu gandul la Brancusi, ceea ce vine in sprijinul ideii de continuitate in sculptura noastra, dar Florica Ioan are totodata un subtil si coerent stil propriu, imbinand fascinatia vazutului cu tragismul frumusetii, de care nici un artist adevarat nu poate fi strain. In expozitie, sculpturile sunt insotite de desenele Floricai Ioan. La vernisaj au participat numeroase personalitati, artisti plastici, actori si critici de arta. Printre invitati s-au aflat pictorii Viorel Marginean, Constantin Blendea, criticul si istoricul de arta Mircea Deac, pictorul Vasile Parizescu, presedinte al Societatii Colectionarilor de Arta din Romania, sculptorii Ovidiu Maitec si Silvia Radu, actorii Carmen Stanescu, Ileana Stana Ionescu, Ion Dichiseanu, regizorul Geo Saizescu, artistul decorator Serbana Dragoescu, graficiana Anamaria Smighelschi s.m.a.

De foarte putine lucrari ale Floricai Ioan se mai stie. De exemplu, bustul lui George Enescu, realizat in 1956 de Florica Ioan, din piatră artificială, si amplasat in Gradina Publica din Galati, a suportat însă cu greu trecerea anilor şi intemperiilor. Si e pacat, pentru ca George Enescu era un prieten al Galaţiului, marele compozitor obişnuia să vină des pe la Galaţi şi, la concerte de binefacere, dar şi să cânte serile în Casa Mantu de pe Cuza 46, unde cânta la pian şi talentatul Menelas Mantu, preşedinte al Curţii de Apel Covurlui, fratele pictorului. Enescu cânta şi la orga construită în Germania, din casa Macri, de pe Domnească nr. 80, la recepţiile consulului onorific al Portugaliei, Cristopher Macri. Autoarea a mai avut la Galaţi şi sculptura în bronz „Pacea”, furată în 1996 de pe strada Navelor.

Monumentul „ Taberei Revoluţionare:, din Ramnicu-Valcea, este insa in stare buna. Amplasat pe locul unde şi-a instalat generalul Gheorghe Magheru tabăra revo­luţionară din 1848, obeliscul a fost dezvelit în anul 1973, în cadru unor manifestări a 125 de ani de la declanşarea revoluţiei paş­optiste. Ansamblul monumental este am­plasat pe un postament cu scări de marmură şi este format dintr-un obelisc înalt de circa 10 metri şi o masă rotundă cu un diametru de 112 cm şi înaltă de 40 cm. Lucrarea este opera sculptorului Florica Ioan şi este exe­cutată din calcar cristalin. Obeliscul în poliendru are o robustă verticalitate, ce pare să înfăţişeze ideea neatârnării. El se proiectează pe cer asemenea unei coloane a luptelor nesfârşite ale poporului pentru apărarea vetrei strămoşeşti şi menţinerea fiinţei naţionale. Pe faţă sunt sculptate unele simboluri: flacăra revoluţiei, un turn roman de apărare, o goarnă aşezată pe un document, un chenar înconjurat de lauri pe care este înscris anul revoluţiei, un pandur călare ţinând într-o mână „Proclamaţia de la Islaz”. Pe un hrisov se află înscris textul „Eu fraţilor sunt român şi ca român mă simpt ferice de a muri pentru ţara mea” - Gh. Magheru. Pe partea dreaptă a feţei obeliscului se află ca simboluri o flacără, câteva documente, două mâini ce ţin cu hotărâre steagul tricolor al revoluţiei, marşul triumfal a doi bărbaţi sub stindardul naţional.

E o noua obsesie neanatoasa: thigh gap - un spaţiu între coapse, care face ca atunci când picioarele sunt întinse, sa nu se atinga. Este, aparent, un ideal fizic, care denota finete, delicatete, si este prezent in special in fotografia de fashion. In realitate, este o chestiune de structură osoasă, o particularitate fizica. De aceea, orice dieta sau set de exercitii care promite ca aduca un thigh gap poate fi considerat o escrocherie. 

Cele 736 de detinute de la Penitenciarului de Femei Târgşor au mare grija de sanatatea lor. In 2013, a fost înregistrat un  număr  de  14375 consultaţii  de  medicină generală,  184 consultaţii stomatologie, 5964 examene medicale de specialitate, 347 internări în spitale si 37 de internări în infirmeria unităţii.

De Ziua Mondială a Lupusului 2014, marcată anual pe 10 mai, este bine sa tragem un semnal de alarmă pentru o mai bună informare cu privire la lupus, “marele imitator” al altor boli

Avertizarea vine din partea Asociațiilor de Pacienți și a specialiștilor, în contextul în care lupusul este una dintre bolile cel mai dificil de diagnosticat, fiind supranumit “marele imitator”, “boala care imită alte boli” – din cauza simptomelor ușor de confundat cu cele ale altor afecțiuni mai comune, precum o simplă răceala, boala Lyme (boala “mușcăturii de căpușă”), artrita reumatoidă, afecțiuni ale inimii sau ale tiroidei; 

Specialiștii atrag atenția că informarea și cunoașterea simptomelor sunt vitale pentru micșorarea perioadei de diagnosticare a acestei afecțiuni incurabile și invalidante; Lupusul este o boală puţin cunoscută, iar pentru diagnosticarea acestei afecţiuni sunt necesari, în medie, 4 ani şi consultarea a 3 medici diferiţi.   În 90% din cazuri, lupusul atacă femeile tinere, active, cu vârsta între 15 şi 44 ani1 și poate apărea oricând, fiind o boală ale cărei cauze rămân necunoscute; În Romania, peste 9.000 de persoane suferă de lupus.

Potrivit unui studiu încheiat recent (2013), desfășurat în România, Polonia și Ungaria pe o cohortă largă ce a cuprins 737 de pacienţi, la 4 din 10 pacienți era deja prezentă o formă de invaliditate din această cauză, ceea ce arată că boala este insuficient controlată și se poate agrava rapid.  Din punct de vedere socio-economic, povara lupusului la acești pacienți cu distrucții ireversibile instalate, se reflectă și prin creșterea ratei de spitalizare, a unui număr mai mare de cazuri de șomaj și dependență de ajutoare sociale, precum și mai multe pensionări timpurii pe caz de boală.2

Totodată, specialiștii atrag atenția asupra faptului că lupusul este printre bolile cel mai greu de diagnosticat, fiind supranumit ”marele imitator” din cauza diversității simptomelor care imită adesea caracteristicile altor afecțiuni. Lupusul este o boală incurabilă, invalidantă, autoimună, care poate apărea oricând, fără a putea fi prevenită sau vindecată. Cauzele apariției bolii rămân în continuare necunoscute.

“Pentru această boala incurabilă, cu multe necunoscute, accesul pacienților la tratamente noi care dau rezultate este foarte important, însa ele apar după zeci și zeci de ani de cercetare. Din păcate, acestea nu sunt compensate, așa că puțini pacienți pot beneficia de ele. Realitatea este că în lipsa tratamentului, boala se agravează, iar povara economică pe care un pacient cu boală avansată o aduce sistemului social este semnificativă. Facilitarea accesului la tratamente este soluția de a reduce aceste costuri și mai ales suferința pacienților”, declară Rozalina Lăpădatu, Președinta Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune.

Impactul bolii în cifre - în Romania și în lume

Potrivit statisticilor, în România aproximativ 9.000 de persoane suferă de lupus eritematos sistemic3, iar 93% dintre acestea sunt femei cu vârsta medie de 43 de ani.  După manifestarea simptomelor, pe parcursul bolii, 1 din 2 persoane diagnosticate cu lupus este nevoită să renunţe la locul de muncă din cauza bolii1. În Europa, 500.000 persoane suferă de lupus, iar la nivel mondial datele indică 5 milioane de pacienţi afectaţi de diverse forme ale bolii. Ziua Mondială a Lupusului a fost marcată printr-un congres științific organizat astăzi la Cluj-Napoca “Cele 100 de fețe ale lupusului 2014” - manifestare dedicată comunității medicale implicată în tratamentul multidisciplinar al acestei boli, și la care participă medici reumatologi în primul rând, dar și cu alte specializări: cardiologie, dermatologie, nefrologie, medicină internă, pneumologie. În cadrul unei secțiuni dedicate pacienților, un grup de artiști plastici din cadrul Universității de Artă și Design “Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca au ilustrat prin picturi emoționante ce simt pacienții care suferă de lupus, urmărind să arate lumii întregi care sunt greutățile cu care se confruntă, pentru mai multa înțelegere și ca o invitație de a fi alături de ei. Evenimentul a fost organizat de către disciplina de reumatologie a UMF Cluj, Asociația Pacienților cu Boli Reumatismale din Transilvania (A.R.T), sub coordonarea științifică a Prof. Dr. Simona Rednic, Șef Clinica de Reumatologie din cadrul Spitalului Județean Cluj și cu sprijinul GlaxoSmithKline (GSK) România. “Această boală poate fi devastatoare pentru pacient și ca si pentru familia acestuia (ca și atacul unui haite de lupi, dupa cum sugerează și denumirea sa). Lupusul are manifestări atât de diferite de la un pacient la altul, încât diagnosticul se conturează dificil și târziu. Afecțiunea aceasta este autoimună si poate determina durere, inflamație și distrucție în aproape orice regiune a organismului. Este o boală despre care pacienții sunt uimiți sa afle că o au, medicii de diverse specialități sunt puțin pregătiți să o înfrunte, în timp ce industria farmaceutică este încă în căutarea medicamentului minune, iar autoritățile se află uneori în necunoștință de cauză”, declară Prof. Dr. Simona Rednic, Șef Clinica de Reumatologie din cadrul Spitalului Județean Cluj.

O zi din viața pacientului cu lupus

Cu manifestări foarte diversificate, de la oboseală extremă, la fotosensibilitate (imposibilitatea expunerii la soare fara apariția unor leziuni), depresie, căderea părului, afecțiuni renale, artrită, ulcere ale gurii și nasului, erupții cutanate sau inflamații pulmonare , pacienții care suferă de lupus duc povara unei boli incurabile și a suferinței discriminărilor de a fi diferit. 50% dintre ei își pierd locul de muncă din cauza bolii sau uneori chiar din cauza prejudecăților sociale.2 Patricia Ionea, una dintre româncele diagnosticate cu lupus, care a pus și bazele Asociației Lupus România, mărturisește: “sunt zile când mi-e bine, când cred că lupusul este doar o amintire din trecut și că nu voi mai trece niciodată prin acea suferință. Și atunci încep să sper. Și sunt zile când trebuie să accept că lupusul nu se vindecă niciodată și că trebuie să fac eforturi mari pentru a duce o zi până la capăt. Sunt dureri, epuizare, vizite la doctori, medicamente, analize. Dar cel mai mult este deznădejde. Pentru că toate visele pe care le-am construit trebuie ajustate ca să țină cont de o singură realitate: că am lupus. Încet, încet am învățat să trăiesc așa și să țin mereu cont în toate planurile de viață pe care le fac de acest factor: că s-ar putea ca la un anumit moment, pe care nu-l cunosc niciodată, să nu mai fac față. Și cu toate că știu asta, o iau mereu de la început și în fiecare zi mai acord o șansa viselor mele și sper”.

Sprijin pentru românii diagnosticați cu lupus

Pacienții pot beneficia în mod gratuit de Ghidul ”25 de răspunsuri pe care le caut atunci când am lupus”, realizat pentru a oferi un sprijin în controlarea unei boli despre care se cunosc foarte puține lucruri și care este cercetată în permanență. Ghidul poate fi descărcat de pe infolupus.ro si cuprinde informații menite să ajute pacienții să își înțeleagă boala și să afle răspunsuri la cele mai dificile întrebări. Ghidul a fost realizat de Asociația Lupus România și Asociatia Pacienților cu Afecțiuni Autoimune (APAA), și revizuit de către Dr. Rodica Olteanu, medic primar dermatolog, doctor în științe medicale, Conf. Dr. Mihai Bojinca, medicină internă și reumatologie și Dr. Adriana Mihalas, medic specialist medicină generală, diagnosticat la rândul său cu lupus.

Despre lupus

Principalele simptome ale acestei afecțiuni sunt durerile articulare, febra, starea de oboseală de cele mai multe ori de intensitate extremă, dureri musculare în lipsa efortului fizic, leziuni roșiatice persistente pe zonele fotoexpuse sau ulceraţii bucale care nu se vindecă. Deşi cauzele lupusului nu sunt cunoscute cu precizie, numărul mai mare de cazuri la femei decât la bărbaţi poate indica faptul că boala este declanşată de anumiţi hormoni, pe lângă o predispoziţie genetică.  În plus, există o serie de factori de mediu care stimulează declanşarea bolii, precum : stresul, expunerea la lumina ultravioletă, de obicei la lumina soarelui, și fumatul. Cea mai frecventă şi severă formă de lupus, care afectează 70% dintre pacienţii este LES (Lupusul eritematos sistemic) in care este posibilă afectarea oricarui sistem sau organ al corpului. Lupusul eritematos este o boală autoimună cu componentă genetică în care sistemul imun interpretează în mod eronat celulele, ţesuturile şi organele sănătoase ca fiind străine organismului şi generează autoanticorpi care le atacă şi le distrug . Astfel, în LES apar afecţiuni ale unui organ sau mai multor organe interne, cel mai frecvent implicate fiind pielea, sistemul osteo-articular, rinichii, sistemul nervos, plămânii.Denumirea de lupus, utilizată încă din secolul XIII, descrie leziunile cutanate care apar în cadrul bolii, asemănătoare muşcăturii de lup. 

Despre Ziua Mondială a Lupusului

Ziua Mondială a Lupusului este marcată la nivel mondial pe 10 mai de 100 de organizaţii de pacienţi din întreaga lume. Scopul este de a atrage atenţia asupra acestei boli și a importanţei de a investi în cercetarea medicală pentru descoperirea de noi tratamente eficiente. De asemenea, obiectivul Zilei Mondiale a Lupusului este de a transmite tuturor oamenilor care sunt riscurile acestei afecţiuni şi care sunt nevoile pacienţilor cu lupus. Simbolul acestei zile şi al persoanelor afectate de lupus este fluturele.

Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune s-a înfiinţat pentru a oferi sprijin persoanelor şi familiilor celor afectaţi de aceste boli. Principalele obiective ale Asociaţiei sunt reintegrarea socială si profesională a pacienţilor cu afecţiuni autoimune, consilierea de specialitate a pacienţilor şi familiilor lor, precum şi impulsionarea responsabilizării structurilor guvernamentale în problematica acestor boli. Pentru mai multe informaţii despre Asociaţie, vizitaţi www.apaa.ro  

Asociaţia Lupus România a fost creată pentru a veni în întâmpinarea pacienților cu lupus, a apropiaților acestora, dar şi a celor interesaţi de această afecţiune prin punerea la dispoziţie a unor informaţii concrete, desprinse din experienţa persoanelor cu lupus, obiectivul fiind cel de a facilita adaptarea noilor pacienţi la viaţa cu acest diagnostic. În plus, Asociaţia şi-a propus să acorde sprijin moral şi material membrilor săi, aceasta realizându-se în cea mai mare măsură prin aportul comunităţii persoanelor cu lupus create prin intermediul site-ului  www.lupus.ro 

Cele mai mari diferenţe sunt în sectorul activităţilor administrative, unde femeile au salarii cu 27% mai mari decât bărbaţii, şi în cel al transporturilor aeriene, unde bărbaţii câştigă cu 41% mai mult. Femeile câştigă, în medie, un salariu lunar net de 1.509 lei pe lună, cu 8% mai pu­ţin decât bărbaţii, arată o analiză a www.ZF.ro  pe baza da­te­lor de la Institutul Naţional de Statistică. În timp ce în alte state diferenţele salariale dintre femei şi bărbaţi ajung şi la 30%, în România diferenţele dintre salariile obţinute de femei în com­paraţie cu colegii lor bărbaţi nu repre­zintă o preocupare majoră, pentru că accesul femeilor la poziţii de manage­ment a fost mai facil, spun specialiştii în HR. Totuşi, doar 8 din primele 100 de companii din România în funcţie de cifra de afaceri sunt conduse de femei.

Avocat.net face o analiza a noilor drepturi de care pot beneficia mamele si femeile insarcinate, la serviciu. Myploiesti.ro a extras din amplul material cele mai importante noutati, pe care ti le prezinta mai jos. 

Important  - pentru a-ti cere drepturile, salariatele trebuie sa obtina un document de la medicul de familie si sa informeze in scris angajatorul cu privire la starea lor. In situatia in care salariatelor le sunt incalcate sau refuzate anumite drepturi prevazute de lege, acestea se pot adresa unui inspectorat teritorial de munca.

1. - primesti protectia indiferent ca este vorba de salariate cu cetatenie romana sau a altui stat.
2. - angajatorii trebuie sa previna expunerea gravidelor sau a mamelor la riscuri ce le pot afecta sanatatea si securitatea, sa nu le constranga sa faca o munca daunatoare sanatatii, starii lor de graviditate sau copilului nou-nascut
3. - angajatorii vor informa in scris salariatele asupra rezultatelor evaluarii privind riscurile la care pot fi expuse la locurile lor de munca, a masurilor care trebuie luate referitor la securitatea si sanatatea in munca, precum si asupra drepturilor care decurg din prezenta ordonanta de urgenta. Angajatorul poate anunta alti salariati cu privire starea de graviditate a unei colege de-ale lor doar cu acordul scris al acesteia, atat timp cat sarcina nu este vizibila. Si doar daca acest lucru este in interesul bunei desfasurari a muncii.
4. - intr-o astfel de situatie vor trebui modificate temporar conditiile si/sau programul de munca. In acest sens, angajatorii vor tine cont de recomandarile medicului de medicina muncii/familie si vor mentine veniturile salariatelor la acelasi nivel. Dispozitiile actuale nu fac nicio referire la durata schimbarilor condiitiilor sau a programului.
5. - daca acest lucru nu este posibil sau nu poate fi realizat din motive bine intemeiate, salariata trebuie sa fie repartizata pe un alt post. De asemenea, tinandu-se cont de recomandarea medicului si cu pastrarea salariului. In fine, daca nici varianta repartizarii pe un alt post nu este posibila, salariatele pot sa ceara intrarea in concediul de risc maternal.
6. - gravidele au dreptul la dispensa pentru consultatii prenatale in limita a maximum 16 ore pe luna, daca aceste investigatii pot fi facute doar in timpul programului de lucru.
7. - pe durata concediului de risc maternal, salariatele trebuie sa primeasca si o indemnizatie lunara. Aceasta este suportata integral din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si are un cuantum de 75% din din media veniturilor aferente ultimelor sase luni.
8. - concediul de risc maternal poate dura cel mult 120 de zile si este acordat, dupa caz, in intregime sau fractionat. Prin modificarile aduse de Legea nr. 154/2015, va fi prevazut ca acesta nu se va acorda in acelasi timp cu alte concedii medicale (de exemplu, concediul pentru incapacitate temporara de munca, cel pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca sau cel pentru maternitate).
9. - Daca gravidele si mamele lucreaza stand in picioare sau pe scaun, acestea trebuie sa beneficieze de pauze regulate pentru a se odihni sau, respectiv, pentru a face miscare.
10. - mamele care alapteaza trebuie sa primeasca doua pauze de alaptare a cate o ora pana cand copilul implineste un an. Insa la cerere pauzele pot fi inlocuite cu o reducere de doua ore a programului de lucru zilnic. Daca din motive de sanatate angajatele nu pot sa indeplineasca intreg programul de lucru, acestea sunt indreptatite la o reducere de un sfert din durata normala de munca. Masura este luata in baza recomandarii medicului si cu pastrarea salariului la acelasi nivel.
11. - Gravidele si mamele nu pot fi obligate sa munceasca noaptea. Daca sanatatea le este afectata de munca de noapte, acestea pot cere angajatorului transferul pe un loc de munca de zi. In cazul in care transferul nu este posibil, salariatele au dreptul sa intre in concediul de risc maternal.
12. - Angajatorilor le este interzis sa concedieze gravidele sau mamele din motive care au o legatura directa cu starea acestora. Nu poate fi dispusa incetarea raporturilor de munca/serviciu daca salariatele sunt in concediu de risc maternal, de maternitate, pentru cresterea copilului sau pentru ingrijirea copilului bolnav.

Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii.[1] Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.

Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii. Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.

„Legenda Mărțișorului este foarte veche, datând pentru Bulgari din perioada primului han. Pe când sora sa și fratele său se aflau în prizonierat, hanul le-a trimis un șoim care avea legat un fir de ață albă pentru a-i înștiința că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reușit să fugă, însă în apropiere de malul Dunării, el a fost ucis de urmăritori și ea atunci a dat drumul șoimului care avea legat de picior firul de ață albă înroșit de sângele fratelui său, pentru a-i da de veste hanului despre moartea fratelui. La aflarea veștii, de durere, hanul a poruncit ostașilor să poarte un fir de lână albă și unul de lână roșie pentru a-i feri de necazuri, eveniment care ar fi avut loc la 1 Martie 681. ” Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români cât și la bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini.

In mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva. Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu.

Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului[6]. Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv. În prezent, mărțișorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belșug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt împodobiți de mărțișoare. În unele județe ale României, mărțișorul este purtat doar primele două săptămâni.

În localitățile transilvănene mărțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se pot speria duhurile rele. În județul Bihor se crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie căzută pe 1 martie, vor deveni mai frumoși și mai sănătoși. În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru a fi mereu iubite. Tot aici, dar și în Bucovina, fetele sunt cele care oferă mărțișoare băieților (in mod tradițional mărțișoarele sunt făcute de ele însele). În Dobrogea mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată. În zona Moldovei pe 1 martie se oferă mărțișoare băieților de către fete (in mod tradițional mărțișoarele sunt făcute de ele însele), aceștia oferind la rândul lor fetelor mărțișoare de 8 martie (o mică diferență față de restul țării).

*rubrica susținută de facebook.com/salbamariei

Food Truck angajează personal fast food pentru Ploiesti", scrie in anuntul postat pe olx pe 25 ianuarie 2018. "Ne prezentăm într-un Burger Truck si cucerim acum orasul tau prin conceptul nostru unic, prin gustul deosebit al burgerilor si prin calitatea inalta a produselor. Dacă ești pasionat de bucătărie si doresti sa lucrezi intr-un business ce este in crestere, nu ezita sa ne contactezi. Posturi disponibile: - Casier - Personal bucătărie. Program de lucru: o zi lucratoare - o zi libera sau doua zile lucratoare - doua zile libere", se mai mentioneaza in anunt.

Afacerile cu mancare "din camion" par sa aiba mare succes in Bucuresti. Singura problema este legislatia, inca neadaptatata la acest domeniu. Nu exista nici macar cod CAEN pentru tipul asta de activitate. Toate cerintele sunt anapoda si imprumutate de la restaurante si firme de catering insa nu pot fi respectate nicidecum imntegral de un food truck. Cea mai amuzanta hartie pe care trebuie sa o afiseze proprietarul unui foodtruck este cea cu anuntul “pastrati bonul fiscal pana la iesisrea din unitate”